Efectul Zeigarnik sau de ce trebuie să finalizezi ceea ce începi

Sunt extrem de puține zile în care reușesc să termin tot ceea ce îmi planific. Întotdeauna văd lista de „to do” ca fiind o modalitate de a-mi păstra concentrarea și de a avea o direcție. Faptul că finalizez zilnic 70-90% din ceea ce îmi propun este excelent, mai ales că mereu supraevaluez cantitatea și amploarea sarcinilor pe care le scriu pe hârtie în cadrul planificării.

Încep cu această mențiune pentru că este extrem de importantă. E perfect în regulă dacă nu bifezi în fiecare zi maximul pe care ți l-ai propus, mai ales că setarea obiectivelor are rolul primordial de a oferi direcție.

Problema apare nu atunci când încheiem ziua cu mai puțin decât în varianta ideală, ci atunci când întrerupem o activitate, o sarcină din lista de „to do”, fără să o încheiem.

E o diferență imensă între a încheia ziua cu 7 elemente bifate în planificare față de doar 7,5. E o diferență colosală pentru că mintea tinde să se concentreze ulterior pe sarcinile întrerupte și nefinalizate.

Iar psihologii au o denumire pentru treaba asta.

Efectul Zeigarnik

Când începi să lucrezi la ceva, dar nu termini, gândurile cu privire la lucrul respectiv continuă să apară în minte chiar și atunci când treci mai departe să faci altceva. Astfel de gânduri te îndeamnă să te întorci și să termini lucrul pe care l-ai început deja. Munca neterminată continuă să exercite o influență chiar și atunci când încercăm să ne imersăm în alte activități.

Efectul a fost observat și descris pentru prima dată de un psiholog rus pe nume Bluma Zeigarnik. În timp ce stătea într-un restaurant aglomerat din Viena, ea a observat că cei mai mulți chelneri își aminteau mai bine comenzile neplătite. Odată ce comanda era plătită, însă, chelnerii aveau dificultăți în a-și aminti detaliile exacte ale comenzilor.

Cercetările

Într-o serie de experimente¹, participanții au fost rugați să îndeplinească sarcini simple, cum ar fi punerea de mărgele pe o ață, completarea unui puzzle sau rezolvarea unor probleme de matematică. Jumătate dintre participanți au fost întrerupți parțial în timpul acestor sarcini.

După o întârziere de o oră, Zeigarnik le-a cerut participanților să descrie activitățile pe care le făcuseră. Ea a descoperit că cei cărora li s-a întrerupt efortul aveau șanse de două ori mai mari să-și amintească ceea ce făcuseră decât cei care finalizaseră efectiv sarcinile.

Într-o altă versiune a experimentului, ea a descoperit că participanții adulți au putut să-și amintească sarcinile neterminate cu 90% mai des decât cei finalizaseră sarcinile. Studiile inițiale ale lui Zeigarnik au fost descrise într-o lucrare intitulată „On Finished and Unfinished Tasks” publicată în 1927.

Chiar și așa, nu toate cercetările au găsit rezultate similare. Unele studii ulterioare nu au reușit să demonstreze același efect și alți cercetători au descoperit că există o varietate de factori care pot influența puterea efectului. De exemplu, studiile au arătat că motivația² poate juca un rol major în cât de bine își amintesc oamenii informațiile.

Cum funcționează?

Memoria pe termen scurt e limitată atât în ceea ce privește capacitatea, cât și durata. În mod normal putem reuși să stocăm un număr limitat lucruri în memorie și chiar și atunci trebuie să repetăm informațiile pentru a le păstra. Acest lucru necesită destul de multă capacitate cognitivă. Deloc surprinzător, cu cât încercăm să păstrăm mai mult informația în memoria pe termen scurt, cu atât trebuie să depunem mai mult efort pentru ca aceasta să rămână pe loc.

Chelnerii, de exemplu, trebuie să-și amintească o mulțime de detalii despre mesele pe care le servesc. Informațiile despre ceea ce au comandat oamenii, inclusiv băuturi, solicitări speciale sau ingrediente separate, toate trebuie să rămână în memoria lor până când clienții își termină masa.

Pentru a face față unei astfel de „supraîncărcări” de informație, oamenii se bazează adesea pe o serie de trucuri mintale care le permit să-și amintească mai bine numărul mare de informații. Efectul Zeigarnik este un exemplu în acest sens. Ne „prindem” de aceste informații din memoria pe termen scurt, trăgându-le constant înapoi în zona conștientă. Gândindu-ne des la sarcinile întrerupte ni le amintim mai bine până când ajungem să le finalizăm.

Dar efectul acesta nu are impact doar asupra memoriei pe termen scurt. Sarcinile neterminate, cum ar fi obiectivele pe care ni le setăm, pot continua să pătrundă în gândurile noastre pe perioade lungi de timp.

Efectul Zeigarnik dezvăluie multe despre modul în care funcționează memoria. Odată ce informațiile ajung în minte, acestea sunt stocate în memoria senzorială pentru un timp foarte scurt. Multe dintre aceste amintiri pe termen scurt sunt uitate destul de repede, dar prin procesul de repetiție activă (prin îngrijorări, prin a rămâne „fixați” pe o bucată de informație), unele dintre acestea sunt capabile să se mute în memoria pe termen lung.

Zeigarnik a sugerat că eșecul de a finaliza o sarcină creează o tensiune cognitivă subiacentă. Acest lucru are ca rezultat un efort mintal prin prisma unei repetiții crescute, totul pentru a menține sarcina pe primul plan al conștientizării. Odată finalizată o sarcină, mintea este apoi capabilă să renunțe la aceste eforturi.

Maximizarea acestui efect

Mai mult decât simpla observație interesantă despre modul în care funcționează creierul uman, efectul Zeigarnik poate avea implicații în viața noastră de zi cu zi. Putem folosi acest efect psihologic în avantajul nostru.

Bunul simț ne poate spune că finalizarea unei sarcini este cel mai bun mod de a aborda un obiectiv. Efectul Zeigarnik sugerează, în schimb, faptul că întreruperea în timpul unei sarcini reprezintă o strategie eficientă pentru îmbunătățirea capacității de a ne aminti informațiile.

• Memorarea informației. Dacă înveți pentru un examen, e mai bine să întrerupi sesiunile de studiu, mai degrabă decât să încerci să înghesui totul în noaptea dinainte. Studiind informațiile pe bucăți, creștem probabilitatea de a ne aminti mai multe lucruri în viitor. Mai departe, dacă te chinui să memorezi ceva important, întreruperile de moment ar putea efectiv să îți fie de folos. În loc să repeți pur și simplu informațiile, repetă-le de câteva ori și apoi ia o pauză. În timp ce te concentrezi asupra altor lucruri, te vei regăsi revenind cu mintea la informațiile pe care le învățat.
• Depășirea procrastinării. De multe ori amânăm sarcinile până în ultimul moment, finalizându-le într-o goană frenetică pentru a respecta un termen limită. Din păcate, „metoda” asta duce la o mare cantitate de stres, dar poate duce și la performanțe slabe. O modalitate de a depăși procrastinarea este de a folosi efectul Zeigarnik. Începe făcând primul pas, oricât de mic ar fi. Odată ce ai început, dar nu ai terminat, te vei găsi gândindu-te la respectiva sarcină până când, în sfârșit, vei începe din nou să depui efort spre finalizare. S-ar putea să nu termini totul dintr-o dată, dar fiecare pas mic pe care îl faci te apropie de obiectivul final.
• Generare de interes și atenție. Experții în marketing utilizează efectul Zeigarnik pentru a încuraja consumatorii să achiziționeze produse și servicii. Producătorii de filme, de exemplu, creează trailere de filme concepute pentru a atrage atenția lăsând în afară detalii critice. Atrag astfel atenția privitorului, dar îl lasă să-și dorească mai mult. Pentru a obține toate detaliile, oamenii trebuie să meargă la cinema sau să cumpere filmul odată ce este lansat. Programele de televiziune folosesc și ele strategia asta. Episoadele se termină adesea în timpul unui moment de acțiune intensă, lăsând nesoluționată soarta personajelor sau rezultatul situației. Pentru a rezolva tensiunea creată de astfel de finaluri tip „cliffhanger”, privitorul trebuie să se întoarcă pentru următorul episod pentru a afla ce se întâmplă.

Concluzia

Efectul Zeigarnik a început ca o simplă observare a modului în care chelnerii dintr-un restaurante se ocupau de comenzile clienților. Cercetările ulterioare au oferit sprijin ideii că, cel puțin în unele cazuri, avem tendința de a ne aminti mai bine sarcinile neterminate decât cele finalizate.

Deși există mulți factori care pot influența apariția efectului și puterea acestuia, putem utiliza cunoștințele în mai multe moduri. Luând pauze deliberate în timp ce lucrăm la un proiect, putem constata că avem capacitatea de a ne aminti mai bine detalii importante.

Cu toate acestea, efectul Zeigarnik nu este neapărat întotdeauna benefic. Când nu reușim să ne finalizăm sarcinile, acestea ne pot afecta în mod negativ, penetrând adânc în minte și generând stres. Aceste gânduri invazive pot aluneca spre anxietate sau tulburări de somn.

În final, e întotdeauna mai bine să cunoaștem cum funcționează mintea umană și să pivotăm în consecință. Indiferent că știm sau nu știm anumite aspecte, suntem responsabili pentru rezultatele pe care le obținem.

1. Zeigarnik, B. (1938). On finished and unfinished tasks. In W. D. Ellis (Ed.), A source book of Gestalt psychology (p. 300–314). Kegan Paul, Trench, Trubner & Company. https://doi.org/10.1037/11496-025
2. Reeve, J., Cole, S.G. & Olson, B.C. The Zeigarnik effect and intrinsic motivation: Are they the same?.Motiv Emot 10, 233–245 (1986). https://doi.org/10.1007/BF00992318