„Mă gândesc să cumpăr camera asta”, mi-a spus Cătălina în urmă cu ceva ani. „Știu că e scumpă, dar vreau ce e mai bun”, a continuat ea. Viitoarea mea soție, la acel moment, economisise destul de mulți bani lucrând în SUA ca studentă cu programul Work and Travel. Nu făcuse niciodată fotografii la nivel profesionist și nici nu urmărea o carieră în direcția asta, dar își dorea să investească timp în a-și dezvolta abilitatea. Era o pasiune. Avea să parcurgă și o serie de cursuri, dar nu avea o cameră foto adevărată.
Așa că, după extrem de multă cercetare și cu destul de mulți bani în cont, a ajuns la o cameră care costa 3000 dolari, căreia i-a adăugat un obiectiv de 1000. Prețul total era oricum cu aproximativ 15% mai ieftin ca în România, așa că a cumpărat produsele.
A început să facă fotografii excepționale, pentru că învățase și post-editare.
Doar că…
Și-a dat seama, după achiziție și după experiment, că acea camera era „prea mult”. Era un produs pentru profesioniști, folosit de cei care aveau nevoie să fie atenți la toate detaliile. Era genul de cameră foto de care ai nevoie când faci poze pentru National Geopraphic.
A realizat că nu avea nevoie de o combinație atât de scumpă, așa că a vândut camera și obiectivul fix cu suma plătită inițial și a revenit la „unelte” mai simple.
Vehicule spre destinație
Adevărul este că toate lucrurile materiale de care ne folosim pentru a ne atinge obiectivele sunt o cantitate neglijabilă. Sunt doar un bonus, elemente interesante piperate cu un strop de marketing calibrat perfect pe dorințele noastre.
Sunt doar instrumente, unelte, vehicule.
Sunt doar o etapă intermediară, nu destinația finală, iar ele contează într-o anumită măsură atunci când ai ajuns deja în vârf. Contează atunci când finețea execuției și a detaliilor poate face diferența. Până acolo însă, uneltele mai bune sunt doar o scuză pentru procrastinare. Instrumentele mai performante sunt doar o amânare a ceea ce e inevitabil. Vehiculele mai rapide sunt doar un pretext pentru a nu depune cel mai important element din toată ecuația.
Efort brut
Adevărul este că nu ai nevoie de o chitară mai bună ca să devii muzician.
Nu ai nevoie de o cameră mai bună ca să devii fotograf. Nu ai nevoie de un curs mai scump ca să înveți marketing. Nu ai nevoie de bani mulți ca să devii antreprenor. Nu ai nevoie de echipament de alergare ca să alergi. Și nu ai nevoie de un computer mai bun ca să devii programator sau scriitor.
Ai nevoie doar să te apuci de treabă.
