E o diferență fină între asumarea responsabilității și workaholism. Mi se întâmplă să pic în capcana asta atunci când nu deleg suficient sau atunci când nu am cui să deleg. Una dintre cele mai mari provocări pentru mine este să prioritizez instant când sunt copleșit de „lucruri de făcut”.
Mă aflu în acea etapă a vieții în care am o energie formidabilă datorită vârstei. Una dintre cele mai importante lecții pe care le-am luat de la un mentor cu aproape dublul vârstei mele a fost fix aceasta — fiecare decadă a vieții are rolul său.
Intervalul 20-30 e deceniul experimentului, deceniul energiei și deceniul în care te descoperi. Mă apropii de 30 fără regrete, știind că am dat tot ce am putut până acum.
Prin prisma acestei „lentile” prin care văd viața mă văd nevoit să scriu câteva idei despre partea întunecată a asumăriii responsabilității.
„Asumarea responsabilității” e motto-ul meu. Primul meu discurs la un eveniment TEDx a fost despre asta. Înainte să deschid site-ul acesta, textele pe care le postam pe Facebook se legau, cumva, tot de responsabilitate. Apoi am început să pun cap la cap piesele de puzzle și am realizat că cele două cuvinte reprezintă sintagma după care mi-am ghidat mare pare din viață în ultimii ani.
Dacă privești dintr-un unghi filosofic, vezi același lucru la stoici.
„Controlează doar ceea ce poți controla” e un alt mod de a spune să îți asumi responsabilitatea.
Workaholism
Prima dată când am început să câștig bani ca freelancer, în timpul facultății, am picat direct în plasa workaholismului. Lucram enorm de mult în ideea de a-mi dovedi că pot, în ideea de a învăța cât mai mult, în ideea de a găsi cât mai mulți clienți și de a-mi mări veniturile.
Faptul că am avut o etică a muncii obsesivă m-a făcut omul care sunt astăzi.
Nu contest asta.
Abilitatea asta ciudată, de a mă concentra ore întregi și de a „împinge” prin momente de stres, oboseală și (uneori) dezamăgiri m-a ajutat să ating obiectiv după obiectiv, să cresc business-ul, să călătoresc pe cinci continente, să am o oarecare libertate financiară și să devin un om mai bun pe toate planurile.
Însă nu există perfecțiune. Pentru mine a fost nevoie să cunosc partea întunecată a asumării responsabilității ca să realizez că nu pot susține un astfel de stil de viață pe termen lung.
sănătate
În 2019 am avut primul moment de conștientizare puternică a conceptului de stres. La final anului respectiv am plecat trei săptămâni în Indonezia după două luni de foc. După câteva zile de junglă, plajă, masaj, soare și timp cu oameni apropiați, fără deadline-uri și fără responsabilități prea multe am realizat că mi se schimbase brusc nivelul de energie.
Am simțit pentru prima dată în viața mea că nu mai sunt stresat.
Cu alte cuvinte, a fost prima dată când conștientizasem că fusesem extraordinar de stresat, tocmai pentru că al meu corp îmi transmitea asta. Era o diferență de la cer la pământ — fizic, psihic și emoțional.
Mă simțeam mai liniștit.
Mai bine.
Am putut observa excelent dualitatea celor două intervale — cea cu stres și cea fără stres.
Acela a fost un red flag pentru mine și mi-am dat seama că sportul nu e suficient pentru a reduce stresul. Am continuat să lucrez activ la mindset, am început să meditez mai mult și apoi am lucrat la percepția modului în care văd responsabilitățile, deadline-urile și planurile.
Le-am redefinit semnificația.
Acela a fost momentul când am înțeles pe pielea mea ceea ce învățasem cu ani în urmă, student la medicină fiind — stresul reprezintă o cauză pentru multe boli.
Mi-am dat seama că eram pe un drum nepotrivit.
Îmi prețuiesc sănătatea mai mult ca orice. Fără un corp sănătos și o minte sănătoasă nu mă pot bucura de nimic altceva. Sănătatea e un pilon, o fundație a unei vieți împlinite.
În final
Mare atenție atunci când fierbe sângele în tine pentru că vrei să construiești, să îmbunătățești, să schimbi, să călătorești, să dovedești, să cunoști, să înveți sau să fii mai bun.
Nu îți cunosc „de ce-ul”. Însă sunt sigur că dacă ești aici și citești aceste rânduri, ai o „foame” de mai mult. Ai un motor care așteaptă să fie turat. Ai visuri mari. Ai energie. Ai pasiune.
Și te înțeleg.
Dă tot ce poți. Asumă-ți responsabilitatea pentru cât mai multe aspecte ale vieții tale, pentru că nu ai cum să țintești sus dacă nu faci asta.
Însă ia-ți momente de introspecție și observă-te atunci când treci prin perioade grele. Aprinde lanterna în partea întunecată a minții tale și ajustează direcția atunci când ceea ce faci îți afectează sănătatea, gândirea, relațiile.
Nu uita, întotdeauna există o cale mai bună.
Trebuie doar să o cauți.
