Am jucat mult Monopoly în copilărie. Când era vară ne puneam o pătură la intrarea din scara blocului și începeam să aruncăm zarurile. Alteori ne întâlneam la cineva acasă și începeam să jucăm un joc absolut fascinant. Nu știam nimic despre viață atunci, habar nu aveam că Monopoly ne spunea multe despre ceea ce urma mai departe.
Eram atât de naivi încât povesteam liber ce case ne vom construi când vom fi mari, cum vor arăta și ce mașini vom conduce. Credeam cu toții că tot ce ne imaginam poate deveni realitate, dar și că drumul e ușor.
Nu știu dacă „naiv” e termenul corect, însă acela e cel mai clar moment din viața mea de dinainte să înțeleg că societatea îți impune limite. E cel mai clar moment de dinainte să înțeleg natura tranzacțională a realității în care trăim.
Privesc în urmă cu fascinație la momentele acelea în care nimic nu era imposibil pentru că nu vedeam obstacolele. E unul dintre locurile de unde îmi iau curaj să visez, mai ales atunci când oamenii din jurul meu rămân prea ancorați în realitatea neutră și rece.
Uneori e nevoie să ieși din zona prea realistică și să îți dai voie să fii nesimțit cu visurile tale, pentru că nimeni nu va face asta în locul tău. Toți oamenii au tendința să fie prea precauți și să vadă riscurile, lipsurile și limitele, nu și potențialul și oportunitățile.
Uneori e nevoie să îți aduci aminte că nimic nu e imposibil, doar tu alegi să crezi asta, împins de la spate de societate și consens.
În ideea asta, uite lecțiile pe care le-am învățat jucând Monopoly, dar și câteva noțiuni referitoare la prezent și jocul mai mare pe care îl jucăm cu toții, viața.
Ce lecții mi-am luat din monopoly
Copil fiind, învățasem ce să cumpăr și ce să nu cumpăr în funcție de „rental yield”, adică randamentul obținut prin închiriere. Evident, nu știam că se numește așa, dar știam că „nu merită să plătesc X, pentru că uite cât e chiria, e prea mică”. Pe aceeași notă, învățasem că nu întotdeauna cele mai scumpe proprietăți sunt cele mai bune în „portofoliu”, pentru că riști să rămâi fără cash flow.
Să mergem mai departe de introducere.
Cash is king
Numerarul e regele jocului. Numerarul îți permite să cumperi proprietățile pe care te duc zarurile. Nu ai numerar, nu cumperi.
Cash flow-ul e crucial pentru succes. Nu are nici un sens să deții o grămadă de lucruri dacă nu ai bani să le întreții. Dar numerarul e doar o parte din ecuație și nu are putere decât atunci când vine constant.
E bine să ai un plan și să rămâi fidel strategiei
O abordare excelentă a jocului spune să te „întinzi” pe toată suprafața jocului. Să deții 1-2 zone cu proprietăți și să le umpli cu hoteluri nu funcționează întotdeuna, iar motivul e simplu. Sunt șanse mai mici ca ceilalți jucători să aterizeze pe ele. Însă dacă ai proprietăți pe toate cadranele, șansele cresc ca tu să primești chirie mai des.
Cum se aplică asta în viața reală? Warren Buffet, probabil cel mai mare investitor contemporan, a spus o frază care a devenit piatră de temelie în gestionarea portofoliului: „Don’t put all your eggs in the same basket”, adică nu-ți pune toate ouăle în același coș.
Ce vrea să spună? Investește în multiple locuri. Împarte riscul, nu plasa toți banii în același loc, nu cumpăra acțiuni la o singură companie. Nu folosi un singur instrument financiar. Nu te baza pe un singur lucru.
Focus pe yield
Nu are nici un sens să deții proprietăți extrem de scumpe în Monopoly (precum Boardwalk) dacă nu îți produc suficient de mulți bani. În funcție de ce alte locații mai ai în portofoliu, e mai bine să maximizezi venitul în loc să deții proprietăți doar pentru că „sunt cele mai scumpe” și sunt „mișto de avut în posesie”.
Fă calculele, nu lăsa emoțiile să domine.
Paralela cu viața în realitate? Nu cumpăra prea multe lucruri (fie mobile, fie imobile), care nu îți produc bani. O mașină își pierde valoarea constant. Un teren nu își pierde valoarea decât în cazuri rare, însă e greu de închiriat. Un apartament, în schimb, poate fi închiriat mai ușor și poate produce „yield”.
Citeam la un moment o poveste tot despre Warren Buffet. În anii ’80, investitorul american făcea cadou câte 10.000 dolari fiecărui membru al familiei sale apropiate. În banii de astăzi, asta însemna 30.000 dolari. La un moment dat, Buffet și-a dat seama că toți cheltuiau banii aproape instant, așa că a decis să le ofere acțiuni (cu aceeași valoare) la o companie pe care o cumpărase recent.
În diverse interviuri publicate ulterior, membrii familiei sale recunoșteau faptul că nu vindeau acțiunile, iar valoarea acestora creștea. Nu mai cheltuiau banii, ba chiar acțiunile „produceau” alți bani.
Nu are sens să ai bani dacă nu deții proprietăți
În engleză există un termen numit „asset” și se referă, fiind un cuvânt extrem de general, la „lucruri de valoare”. În viața reală, acestea pot fi imobile, pot fi drepturi de autor, pot fi mărci înregistrate, pot fi acțiuni, pot fi companii, pot fi cunoștințe, pot fi relații și conexiuni, pot fi brevete de invenție, pot fi tehnologii, pot fi absolut orice care poate fi valorificat.
Când eram copil, una dintre primele greșeli pe care le-am făcut în Monopoly a fost să strâng foarte mulți bani. Devenisem cel mai bogat din tot jocul și făcusem asta punând la vânzare proprietăți pe care le dețineam, dar la un preț mult mai mare ca cel plătit inițial de mine.
Însă jocul merge întotdeauna înainte. Trebuie să arunci zarul și să te miști.
Exact ca în realitate, viața continuă.
În Monopoly, ajungi să plătești chirie pe proprietățile altora și vei ajunge falit după câteva runde, în funcție de ceea ce a fost construit pe ele (case sau hoteluri).
Banii rămân tot mai puțini dacă nu îi înmulțești și nu produci.
Averea dispare încet, încet.
Lecția pentru viața reală? Investește (și) în assets. Nu uita, banii funționează cel mai bine ca unealtă, nu ca destinație.
E riscant să cumperi prea mult
În strânsă legătură cu primul punct, cel legat de cash flow, există și varianta în care cumperi prea multe proprietăți în joc, însă nu mai deții cash-flow pentru a plăti taxe și chirii. Riști să dai faliment.
Cea mai valoroasă lecție pentru viața reală? Echilibru în achiziții, în special când există tentația de a cumpăra cât mai multe assets. Nu uita că ele vin cu responsabilități și cheltuieli suplimentare de întreținere (nu doar timp dedicat).
Concluzia
Trebuie să fii ultimul jucător rămas în joc pentru a câștiga la Monopoly. Cu alte cuvinte, trebuie să fii ultimul jucător cu bani. Dacă stai pe numerar pe tot parcursul aventurii, vei rămâne repede fără el pentru că toate cheltuielile cresc pe măsură ce jocul avansează. Ceilalți jucători încep să perceapă chirie și nu îți rămâne decât salariul încasat prin „Go” ca și cash flow.
Dacă începi să cumperi tot ce prinzi, vei rămâne fără numerar plătind toate obligațiile financiare. O alternativă este să ipotechezi toate posesiunile la un preț mai mic. Varianta asta, cuplată cu dobânzile, e extrem de riscantă și poate duce rapid la faliment. La fel ca în viață, niciodată nu știi cum cad zarurile.
Da, e doar un joc, dar are ecouri în viața reală și principiile din spate reprezintă o fundație extraordinară pentru orice jucător interesat de lecții financiare.
Uite o temă de gândire.
Ai jucat vreodată Monopoly fără să cumperi nimic, doar trecând de „Go” și încasând salariul? Oare câți oameni din societate fac asta?
