„Fă-te și tu neurolog, mamă, că uite ce bani mulți se fac din asta”, îmi spunea bunica mea acum ceva timp. „Uite ce bine câștigă vecinul nostru cu cabinetul lui, o să ieși la pensie liniștit și ai o siguranță”, a continuat ea. De-a lungul anilor auzisem atât de multe îndemnuri asemănătoare încât devenisem deja imun. Însă am zâmbit și i-am spus că o să gândesc la asta.
I-am spus că eu nu vreau să ies la pensie în modul clasic. Nu cred în a-mi rezerva o bună bucată din viață pentru a nu face nimic. Cred cu tărie că oamenii îmbătrânesc pentru că devini inactivi social, fizic, psihic, emoțional și spiritual. Nu mai setează obiective și nu mai caută scopuri pentru a trăi.
Omul trebuie să aibă întotdeauna o „stea polară”.
Asta ne dă însemnătate.
Într-un univers atât de mare încât abia îi putem înțelege dimensiunile, nimic nu are sens. Suntem o mână de ființe cu capacitatea cognitivă de a interpreta realitatea în care trăim și de a face conexiuni extrem de complexe. Suntem o mână de oameni suspendați pe o piatră imensă care plutește controlat într-un univers întunecat.
Suntem o întâmplare, elemente insignifiante în marea schemă a lucrurilor.
Căutăm sens în alți oameni, în divinități, în obiecte materiale, în valori, în principii, în convingeri, în muncă, în schimbare, în evoluție, în frici, în bani și în orice altceva am inventat sau am învățat să interpretăm.
Și asta e ok.
Viața trebuie să aibă mereu sens. Trebuie să existe ceva pentru care să trăim. Trebuie să existe obiective, misiuni, drumuri, călătorii, ținte, impact și schimbare pentru care să mai respirăm încă o dată. Și încă o dată.
„Evadarea”
Cei mai mulți oameni și-ar dori să nu mai muncească niciodată. Și-ar dori să poată avea resursele financiare pentru a face „ceea ce își doresc”.
Fac o paranteză aici. Eu pun venitul pasiv și conceptul de pensie în aceeași ecuație pentru că amândouă presupun același lucru, în termeni super simpli: nu mai muncești. Însă dacă motivația ta pentru venit pasiv sau pensie este evadarea de o carieră care nu îți place sau de greutățile vieții, cel mai probabil vei eșua.
Orice „end game” reprezintă combustibil pentru expansiunea a ceea ce faci și ești deja.
Fac o comparație cu banii. Banii doar amplifică cine ești tu cu adevărat. Dacă faci mai mulți bani, toate defectele tale se vor multiplica procentual, la fel și calitățile. Banii sunt doar un factor exterior, însă nu schimbă nimic în interior.
Același lucru se întâmplă cu venitul pasiv sau pensia, ieșirea din câmpul muncii, indiferent cum vrei să o numești.
Dacă scopul tău e evadarea, faci ceva greșit.
Gândul de „scăpare” e un simptom că viața ta nu e așa cum ți-ai dori. Ceva lipsește. Evident, răspunsul corect este să cauți ce îți place. Dacă nu îți place actualul stil de viață, e important să rezolvi asta, și nu poți evada doar prin crearea de venit pasiv sau prin a aștepta să ieși la pensie.
Nu va funcționa.
Dacă totul se rezumă la bani, strategia e din start incorectă. Totul trebuie să se rezume la împlinire, satisfacție și fericire, indiferent în ce ordine.
Gândul că la un moment dat vei scăpa de ceea ce faci doar infectează munca pe care o depui acum. Nu face decât să scadă calitatea serviciului pe care îl presetezi sau a produsului pe care îl construiești. Dacă mentalitatea ta e setată pe „a face muncă ce nu îți place în schimbul banilor”, cu gândul că la un moment dat vei face ce îți place cu adevărat, strategia e incorectă.
De ce nu faci de acum ce îți place?
Alinierea
Un proverb vechi spune că „cel mai bun moment să plantezi un copac a fost acum 20 de ani”. Același proverb spune că „al doilea cel mai bun moment să plantezi un copac este acum”.
Același lucru e valabil și în carieră. Setează împlinirea, alinierea, satisfacția și fericirea ca priorități, înainte de a căuta forme de venit pasiv și înainte de a te gândi la pensie.
Chiar dacă venitul pasiv e interesant și chiar dacă perioada de după 65-70 de ani sună mai liniștitoare cu o formă de venit lunară, consideră primordială găsirea vocației. Ia în calcul faptul că poți avea aceeași stare mintală, emoțională și spirituală și în prezent.
Totul ține de alegerile tale și de curajul de a acționa.
Explorează, experimentează, călătorește. Testează. Eșuează. Încearcă. Învață.
În direcția asta, uite câteva exerciții pe care le-am făcut eu înainte să îmi dau demisia din sistemul medical românesc.
- Dacă mâine ai câștiga 10 milioane de dolari, ai mai face ceea ce faci acum? Ai mai lucra în același loc? Ai mai rămâne pe drumul carierei actuale? Răspunde sincer.
- Dacă mâine ai afla că vei avea un venit pasiv de 10.000 dolari pe lună, toată viața, ce ai alege să faci? Cum îți vei ocupa timpul? Cine vei fi?
- Dacă ai mai avea 1 an de trăit, ce ai alege să faci? Ai lucra în continuare cu satisfacție sau ai opri tot și ai pleca să bifezi lucruri din „bucket list”? Ai alege să faci altceva? Dacă da, ce și de ce?
- Imaginează-ți că ai 80 de ani. Te afli într-o cameră puțin luminată. Mai ai câteva minute, poate ore de trăit. Acum privește în urmă spre momentul prezent, cel în care faci exercițiul. Cum s-a desfășurat viața ta? Ce ți-ai fi dorit să faci, dar nu ai apucat niciodată să faci? Ce ai tot amânat? Ce ai fi făcut diferit? Unde ți-ai fi dorit să fi avut mai mult curaj? Care e cel mai mare regret al tău? Fii sincer, pentru că oricum mai ai doar câteva momente de trăit. Răspunsul îți va oferi împăcare și claritate, urmând a-i ajuta enorm pe nepoții și strănepoții tăi, cei care te privesc cu căldură în timp ce te afli pe patul de moarte.
Finalul
Cine vrei să devii prin venit pasiv e cine trebuie să devii acum. Cine vrei să fii la pensie e cine trebuie să fii acum. Transformarea nu are loc doar pentru că trece timpul sau doar pentru că ai mai mulți bani. E un proces activ, continuu și e nevoie de efort.
Viitorul e prezentul pe care îl creezi acum.
Dacă nu ești fericit și împlinit acum, nu vei fi niciodată mai târziu.
Caută sens în ceea ce faci acum.
Găsește însemnătate și nu va mai exista „evadare”.
