
Când mi-am setat o provocare destul de mare, aceea de a scrie și publica un articol în fiecare zi timp de un an calendaristic, habar nu am avut cât efort implică o astfel de decizie. Dar am știut, în adâncul minții mele, de ce nu am ales să scriu o dată sau de două ori pe săptămână. Motivul este relativ simplu. Pauzele, chiar și în cadrul sprinturilor de disciplină extremă, îți oferă timp în care te poți sabota. Eu am înțeles acest lucru în momentul în care începusem provocarea și plecasem în Spania pentru a parcurge Camino de Santiago pe jos.
Atunci, pentru o fracțiune de secundă, la finalul unei zile în care parcursesem 24 kilometri prin soarele de final de august al Pamplonei, mi-am spus în gând: „Aș putea termina dimineață. Aș putea recupera mâine”.
Doar că acest lucru ar fi fost imposibil.
Dimineața următoare urma să plec din nou pe traseu, în direcția celuilalt capăt al Spaniei, cu soția mea. Iar în ziua următoare urma să scriu și să public un alt articol pe MihaiVoinea.ro, conform „contractului” pe care îl făcusem cu mine.
Nu puteam recupera nimic.
Trebuia să îmi fac temele.
Epifania
Foarte mulți oameni amână lucruri cu ritmicitatea unui ceas elvețian.
Trăiesc mereu cu o datorie față de visul lor, față de sarcinile pe care și le setează în planificare. Trăiesc datori minciunii că, la un moment dat, viața va fi mai liniștită, stresul va fi mai mic, termenele limită vor fi mai relaxate sau banii din cont vor fi mai mulți.
Foarte mulți oameni lasă pe mâine ceea ce pot face astăzi, pentru că efortul este inconfortabil. Amână constant, alegând să trăiască într-o fugă permanentă de ceea ce își doresc.
În realitate, viața nu e niciodată perfectă pentru nimic. Rareori se aliniază planetele și rareori avem o inspirație fenomenală să începem lucruri. Doar că asta nu e de ajuns. Deși startul este vital în orice proiect și în orice aventură, menținerea inerției este adevăratul secret spre măiestrie și rezultate puternice. Însă momentul în care spunem că vom recupera ziua următoare rămâne momentul în care pierdem acea inerție.
Pierdem energia, atenția și constanța.
Adevărul este că stresul nu se termină niciodată. Munca nu se termină niciodată. Urgențele nu se termină niciodată. Oboseala se acumulează constant. Calendarul va avea întotdeauna lucruri de bifat. Oamenii vor avea nevoie de tine. Telefonul va continua să sune, iar căsuța de e-mail va continua să se umple în continuare.
Concluzia? Mare atenție la ce îți spui că vei „recupera” mâine.
Pentru că s-ar putea să trăiești pe datorie când vine vorba de visurile tale.