Sunt aproape 5 luni de când scriu în fiecare zi. Pentru cei mai mulți oameni apropiați a devenit o normalitate faptul că îmi urmez cu sfințenie provocarea, însă am mai primit uneori celebra întrebare legată de „inspirație” și vreau să insist mai mult pe subiect. Nu cu mult timp în urmă și eu vedeam inspirația ca fiind o resursă epuizabilă — fix ca bateria unui laptop sau a unui smartphone.
Problema cu acest mod de gândire este faptul că devine realitate. Dacă vezi inspirația ca fiind o resursă finită, chiar devine o resursă finită pentru că asta îi spui creierului. Îi pui limite. Să spui că nu ai inspirație e ca și când ai spune că nu mai ai vedere și auz.
Da, ai putea deveni surd și orb, însă realitatea înconjurătoare este tot acolo.
1. Inspirația e mereu prezentă
Inspirația o colecție de semnale care transmite informație fix ca un radio — pe canale diferite și în mod constant. Oamenii numesc acele canale, simțuri.
Inspirația nu se oprește niciodată. Inspirația e informație și e o resursă infinită. Așa cum nu poți să rămâi fără sunete pe care să le auzi și lume înconjurătoare pe care să o privești, tot așa nu ai cum să rămâi fără inspirație.
În jurul nostru e mai multă inspirație decât putem procesa. E imposibil fizic pentru un om să proceseze toată informația disponibilă pe planetă, dar este fizic posibil să interpreteze selectiv acea cantitate de informație. De fapt, chiar asta e definiția inspirației.
Inspirația e o chestiune individuală și efectele sale apar atunci când îți dai voie să explorezi în mintea ta, să cauți și să observi, doar pentru a cristaliza o parte din ceea ce găsești, o parte din identitatea ta — în realitate.
În cultura noastră inspirația e un concept exterior care vine și pleacă. Poate de asta nu încercăm să aflăm mai multe, pentru că e nevoie de efort pentru a o înțelege și pentru a o explora.
Dar ce se întâmplă când tot nu poți să fii mai inspirat? Ce se întâmplă dacă nici prin suficientă muncă nu ajungi la inspirație?
Poate e cazul să arunci o privire spre „echipamentul” pe care îl folosești.
2. Corpul poate pune piedici
Creierul funcționează ca un decodor. Tot ceea ce experimentăm în realitatea în care trăim e „tradus” de către creier prin intermediul simțurilor. Cu alte cuvinte, corpul nostru funcționează ca un echipament care captează indicii și informație din tot ceea ce se întâmplă în jurul nostru.
Ne folosim ochii și creierul pentru a vedea lumina. Dacă nu putem vedea lumina, asta înseamnă că există o problemă de natură medicală la nivelul ochilor sau creierului.
Apoi ne folosim urechile și creierul pentru a auzi sunete. Dacă nu putem auzi sunetele, asta înseamnă că există o problemă de natură medicală la nivelul urechilor sau creierului.
Mai departe, folosim anumite părți din creier pentru a explora în imaginație și pentru a ne imersa în valul infinit de idei și gânduri — ceea ce numim inspirație. Dacă nu putem face asta, există două cauze.
- Nu ne-am antrenat abilitatea asta și nu o putem activa la comandă
- Nu există suficientă claritate pentru că nu e posibil fizic, datorită corpului
Hai să ne concentrăm pe al doilea punct.
Foarte mulți oameni pe planetă iubesc cafeaua, spre exemplu. Am văzut cafea în toate cele peste 50 de țări în care am fost. E o cultură globală. Apoi putem adăuga pe listă alcoolul, ceaiul și alți stimulați ai creierului — substanțe care schimbă temporar modul în care funcționează cel mai important organ al corpului.
Cele mai multe substanțe stimulante „cresc inspirația”.
Problema lor este că ne pot afecta pe termen lung. Inspirația e foarte sensibilă și se poate degrada atunci când creierul e stresat, atunci când dieta e slabă calitativ, atunci când corpul nu face exercițiu fizic sau atunci când există toxine în mediul înconjurător. Lista poate continua.
De-a lungul timpului am observat ce anume funcționează la mine ca să îmi taie legătura cu inspirația. Stresul e inamicul cu care mă confrunt cel mai frecvent, dar am descoperit că pot să vorbesc despre el pentru a-l diminua, pot să alerg 10 kilometri, pot să meditez sau pot să fac o plimbare prin parc.
Chiar și în momentele în care nu există factori stresanți am nevoie să fac sport și să mănânc sănătos. Dacă nu fac asta, corpul meu trebuie să „muncească” mai mult și nu mă va ajuta când voi avea nevoie de el.
Pe aceeași notă, cu cât sunt mai odihnit, cu cât consum hrană mai sănătoasă (în principal legume și fructe) și neprocesată (fără fast food) și cu cât sunt mai organizat (în viața personală și profesională), cu atât creierul meu funcționează mai bine.
Dacă ar fi să mă întrebi care e cel mai important lucru pentru un creier puternic, aș spune că exercițiul fizic, neapărat de tip cardio. O alergare de 30-45 minute funcționează extraordinar.
3. Inspirația trebuie menținută
Creierul funcționează ca un dispozitiv de captare a inspirației. Dacă nu menții acel dispozitiv și dacă nu ai grijă de el, cel mai probabil vei avea performanțe scăzute. Iar dacă ai deja probleme, tocmai ai primit o invitație să îți faci un upgrade.
Un stil de viață în care corpul primește ingrediente de calitate slabă și puțin exercițiu fizic duce la inspirație scăzută. Ai putea să spui că inspirația e necesară doar pentru a scrie, dar nu e.
Inspirația e orice.
Inspirația e actul creativ de a veni cu o idee de business, inspirația e claritatea cu care vezi lumea înconjurătoare, inspirația e motivația cu care te trezești la 6 dimineața ca să îți începi ziua, inspirația e dorința de a fi mai bun în fiecare zi, inspirația e iubirea pe care o simți față de persoanele importante din viața ta, inspirația e modul în care te transformă eșecurile atunci când alegi să le vezi ca pe niște lecții.
Inspirația e acceptarea faptului că nu poți controla totul, iar alteori inspirația reprezintă doar un pas mic înainte.
Inspirația e o resursă valoroasă și e extrem de subestimată peste tot în lume. E o sursă de oportunitate, o modalitate de a te conecta cu ceilalți și un mod de a aduce bunăstare în viața ta.
În final, una dintre cele mai bune decizii pe care le poți face în viață este să-ți mărești standardele de sănătate. Să decizi că nu vrei să trăiești cu frâna pusă, la un nivel de funcționare cu parametrii scăzuți. Să decizi că vrei să menții într-o stare excepțională „echipamentul” cu care captezi inspirația.
Adevărul crud este că poți inventa scuze și poți continua să vezi inspirația ca pe un factor exterior, asupra căruia nu ai nici un control.
Însă nu e așa.
Ai control asupra corpului tău și asupra modului în care poți să „accesezi” inspirația.
