Creierul este cel care guvernează deciziile pe care le luăm, el fiind bucata de „hardware” care ne permite să avem abilități cognitive superioare. În ideea asta, îmi place să spun că ori de câte ori facem alegeri care ne supun la schimbări percepute ca fiind radicale, brutale de către creier, acesta se răzvrătește. Mintea se răscoală împotriva noastră, dirijându-ne spre inerția cu care eram obișnuiți înainte de momentul zero. Este motivul pentru care toate transformările pe care le facem la nivel de program, obiceiuri și inițiativă trebuie să fie liniare, progresive și aliniate cu creierul.
Care-i însă cea mai bună metaforă pentru această „revoluție?
Imaginează-ți un număr imens de mulți omuleți care se asigură că mecanismele de funcționare ale minții tale sunt permanent în regulă. Imaginează-ți o armată de mici creaturi care trag sforile acolo sus, în cel mai important centru de comandă din organismul tău. Aceste făpturi au rolul de a se asigura că procesele interne ale minții sunt în parametri normali (rol asemănător cu ceea ce poartă numele de homeostazie în medicină, adică echilibru).
Problema este că această armată de vietăți imaginare nu interpretează la fel ca tine ceea ce se află în exterior. Micile creaturi nu văd ceea ce vezi tu, dar simt ceea ce simți tu. Făpturile trăiesc cu tine fără să înțeleagă realitatea înconjurătoare, ci doar luând permanent pulsul printr-o serie de senzori. Ele trag sforile și înțeleg până la cel mai mic detaliu ce se întâmplă cu corpul tău. Știu când ești fericit, știu când ești stresat, știu când ești trist și știu când te afli în pericol sau când îți e teamă.
Armonie
În mod normal, micile creaturi trăiesc în armonie. Totul se află într-un soi de echilibru. Este homeostazia, inerția.
Ai putea spune că este democrație, iar tu ai libertatea să faci ceea ce vrei în viața ta. Făpturile fac ceea ce știu ele mai bine să facă – analizează în permanență realitatea cu ajutorul simțurilor tale, dar nu văd ceea ce e în exterior așa cum o faci tu. Rolul lor este să te protejeze, trimițând semnale (modificând nivelul unor hormoni sau ajustând nivelul unor neurotransmițători).
Anarhie
Din când în când decidem că vrem să facem schimbări radicale în viețile noastre. Din când în când realizăm că avem nevoie de un impuls brutal, o transformare majoră, totul într-o încercare de a fi mai mulțumiți de ceea ce facem.
Și atunci se ajunge la anarhie. Micile creaturi se răzvrătesc, pornind o răscoală împotriva acțiunilor noastre. Uite câteva exemple ca să înțelegi exact la ce mă refer.
- Te decizi să te trezești la 5:00 dimineața în fiecare zi, brusc. Asta va supăra făpturile imaginare și mintea te va sabota. Îți va spune că ai nevoie de odihnă și somn. Îți va spune că nu este nevoie de schimbări așa radicale. Decizia ta, luată prea rapid, este percepută ca un pericol.
- Te decizi să mergi la sală de 5 ori pe săptămână, dar tu nu ai fost la sală niciodată sau nu ai mai făcut sport de ani de zile. Inevitabil, armata de creaturi imaginare din mintea ta va face revoluție. Făpturile se vor încrunta, vor ridica pumnii în sus și vor spune: „La ataaaaaac, oșteni!”
Orice decizie ai lua, dacă este percepută în interior ca fiind prea brutală, se va lovi de contra-atacul micilor omuleți din mintea ta. În general, orice schimbare majoră care deranjează echilibrul, homeostazia și armonia micilor făpturi din mintea ta este percepută ca fiind un pericol care trebuie evitat.
Război
Faptul că ai parte de o revoltă în creierul tău nu înseamnă că vei pierde lupta. Dimpotrivă, trebuie să înțelegi mecanismul după care funcționează mintea ta și trebuie să ajustezi în consecință – dacă nu vrei să te învârți mereu în același cerc vicios al inacțiunii și stagnării.
Îmi aduc aminte de două momente aleatorii când eu am dus lupte crâncene cu făpturile din mintea mea.
- Când am alergat prima dată 7 kilometri într-un antrenament pentru primul meu semi-maraton. Nu am să uit niciodată miile de semnale din mintea mea care îmi spuneau să mă opresc. A fost mai greu să alerg acei 7 kilometri decât să parcurg 50, 80 sau 100 kilometri într-o singură alergare ulterior.
- Când am luat decizia de a schimba cariera medicală pe antreprenoriat. Știam că am dreptate, știam că reușisem să văd un viitor altfel, dar micile făpturi din mintea mea nu mă lăsau. A fost o luptă corp la corp, metaforic vorbind. Creaturile ar fi vrut mai puțin risc, mai multă liniște și mai multă predictibilitate. Iar eu îmi doream fix opusul, mai multă aventură și mai multă împlinire.
Nu uita un lucru simplu – în mod normal, în mintea ta e armonie.
Dar când decizi să faci schimbări bruște, prea rapid și cu prea mult entuziasm, trebuie să nu uiți niciodată că urmează un război interior. Mulți oameni nu îl anticipează și nici măcar nu realizează că toate acțiunile întreprinse în realitate trebuie cucerite în minte prima dată.
Așadar, ai planuri mari?
Pregătește-te de luptă.
