În business există un termen numit „bottleneck”, al cărui sens vine chiar de la traducerea acestuia. Termenul „gât de sticlă” se referă la forma tipică a unei sticle și la cel mai îngust punct, fiind locul cel mai probabil de apariție a congestiei, încetinind fluxul de lichid din sticlă. În afaceri reprezintă un blocaj, un punct de aglomerație într-un sistem de producție (cum ar fi o linie de asamblare sau o rețea de computere) care apare atunci când fluxul de lucru crește prea repede pentru ca procesul de producție să fie gestionat.
Ineficiențele provocate de un bottleneck creează adesea întârzieri, costuri mai mari de producție sau duc chiar la ratarea unor oportunități (conceptul aplicându-se inclusiv la oameni). Companiile sunt mai expuse riscului de blocaje atunci când încep procesul de producție pentru un nou produs, iar cel mai bun exemplu aici este Tesla.
Fiind un producător de mașini extrem de nou pe piața internațională – în comparație cu brandurile vechi, tradiționale – Tesla a prins tracțiune relativ rapid prin prisma unei inovații (mașini electrice diferite într-un ocean de motoare cu combustie internă) și a marketing-ului inteligent.
Compania devenită celebră datorită lui Elon Musk s-a lovit de extrem de multe comenzi (din toată lumea) și de o capacitate incredibil de mică de producție (cel puțin în primă fază). Incapacitatea de a produce rapid vehicule noi, deși exista o dorință imensă în piață din partea consumatorilor, poartă numele de bottleneck.
„Gâtul sticlei” nu era suficient de mare și capacitatea nu putea fi crescută.
Asta mă duce cu gândul la…
Timp și prioritizare
Îmi plac foarte mult metaforele. Cred cu tărie că putem găsi lecții interesante în multe locuri pe care adesea nu ne gândim să le analizăm mai atent. Spre exemplu, putem privi viața prin prisma unor unelte de film, putem privi procesul de modelare al unei ființe umane precum machine learning-ul și ne putem privi creierul ca un pământ fertil.
Partea interesantă?
De multe ori intrăm în profunzimea vieții analizând diverse concepte sau idei din diverse unghiuri. Chiar dacă pare a fi o mișcare în lateral, ne ajută să pătrundem în adâncime și să înțelegem la un nivel fundamental subiectul sau problema. Cu alte cuvinte, metaforele, comparațiile, analizele din diverse poziții (ale aceluiași subiect) ne oferă perspective mai bune, mai complete.
Sumarizând toate astea, bottleneck-ul poate fi privit și prin prisma productivității personale. Dacă facem un pas în spate și analizăm lucrurile la rece, de cele mai multe ori bottleneck-ul real în drumul spre atingerea unor rezultate este lipsa prioritizării, lipsa timpului dedicat efortului. Dacă nu ne facem timp să depunem efortul, nu se va întâmpla lucrul acela pe care îl dorim.
- Suntem capabili să facem sport, dar ne facem timp pentru asta?
- Suntem capabili să citim mai multe cărți, dar ne facem timp pentru asta?
- Suntem capabili să ne vedem părinții mai mult, dar ne facem timp pentru asta?
În comparația cu o companie, linia de asamblare este, la nivel personal, reprezentată de obiceiurile și prioritățile pe care le avem, suprapuse peste organizare. În aceeași manieră, producția unei companii este echivalentă cu rezultatele pe care le obținem în plan personal.
Și să presupunem că nu inventăm scuze și avem bani, avem energie, avem sănătate și vremea poate chiar e bună, metaforic vorbind, dar rezultatele nu apar și ne complacem la același nivel.
Bottleneck-ul subtil este, de fapt, chiar lipsa timpului dedicat efortului. Este lipsa repetiției, lipsa acelor momente aparent plictisitoare, dar care fac parte din procesul atât de necesar oricărui obiectiv important.
