Am experimentat diferite metode de lucru de-a lungul timpului, variate modalități de a începe ziua într-un mod optim, dar și de a o gestiona cât mai inteligent. În urmă cu mulți ani, când tehnologia nu se instalase atât de adânc în viețile noastre, puteam să învăț (student sau elev fiind) sau să lucrez (ulterior) cu telefonul lângă mine, cu notificările pornite. La un moment dat a trebuit să opresc toate notificările, cu excepția unui singur canal de comunicare, tocmai pentru a mă putea concentra. A fost singura metodă de a controla întreruperile, pentru că la asta se rezumă totul, la autonomia atenției, la capacitatea de a-ți putea pune pe primul loc propria agendă.
Acum ceva timp i-am scris unui prieten cu care nu mă văd foarte des să ne vedem. A fost, pur și simplu, o invitație la o terasă pentru a mai sta de vorbă într-un mod cât se poate de „casual” după o iarnă de pandemie COVID-19. Intenția mea a fost de a păstra contactul și de a vedea ce mai face, fără să merg cu o intenție anume, fără să încerc să „obțin ceva”. Era parte dintr-o serie de întâlniri pe care le programasem doar pentru a mă întâlni cu oameni ca să… vorbim și atât.
Imediat ce i-am scris, am primit un răspuns.
„Sigur, despre ce vrei să vorbim?”
I-am spus că nu-i nimic special, vreau doar să ne mai vedem și să mai povestim.
La o oră după ce i-am scris, m-a întrebat din nou.
„Just chatting sau ai ceva țintit? Că m-ai făcut curios.”
Acesta este elementul de bază de la care plec.
Toată lumea vrea ceva
Și asta ne-a intrat în ADN.
Pe măsură ce devii adult începi să observi natura tranzacțională a relațiilor dintre oameni. Ca adolescent sau copil, viața nu e atât de aglomerată și teritoriul personal nu îți este invadat atât de des – întreaga ta lume este mai mică, mai simplă și mai puțin conectată.
Nu spun că fenomenul tranzacțional este unul rău, dimpotrivă. Suntem ființe sociale, iar esența evoluției umanității se bazează pe fundamentul colaborării. Avem nevoie unul de celălalt în natura economică a societății. Trebuie să lucrăm împreună pentru un scop comun, asta e rețeta care a funcționat timp de milenii întregi.
Problema apare prin faptul că prea puțini oameni ne sună să ne întrebe ce mai facem, fără să aibă o solicitare în minte. Prea puțini oameni ne scriu un e-mail ca să ne întrebe cum mai suntem. Prea puțini oameni încearcă să își facă loc în agenda noastră fără să aibă un interes personal. Și asta înseamnă un singur lucru. Ar trebui să ne concentrăm întâi pe programul propriu înainte de a permite invaziei constante de apeluri, mesaje și e-mailuri să ne penetreze atenția.
Sfânta dimineață
De-a lungul timpului am realizat pe pielea mea că funcționează (pentru mine) ceea ce scrie în majoritatea biografiilor și cărților de dezvoltare personală. Dacă ești un om ocupat, dacă ai multe responsabilități și multe întreruperi pe parcursul unei zile normale de lucru, cel mai bine este să te trezești de dimineață, să îți aloci câteva ore înainte de a pătrunde în malaxorul vieții. Cel mai bine este să îți faci agenda înainte de a deschide agenda celorlalți (e-mailul sau aplicația de messenger), pentru că majoritatea sunt pline de task-uri ale altor oameni.
Fără să exagerez, comunicarea între adulți este o formă prin care fiecare adaugă sarcini în programul celorlalți. Așadar, cea mai bună soluție pentru concentrare este evitarea expunerii la informația de genul acesta până la o oră înaintată a dimineții (9:00, chiar 10:00). Este ceva extraordinar de simplu, dar senzațional de puternic.
Acum câțiva ani am auzit o metaforă simplă, dar extrem de interesantă pentru ceea ce numim abilitate de concentrare.
„Laserul ajunge atât de departe tocmai pentru că este un fascicul concentrat.”
Pe aceeași logică, și noi, oamenii, trebuie să avem capacitate de concentrare pentru a ne atinge obiectivele. Nu putem progresa dacă atenția ne este divizată în zeci de locuri diferite. Nu putem face următorul pas dacă nu ne putem canaliza atenția și energia într-o singură direcție. Și trebuie să facem asta, trebuie să ne mobilizăm să înaintăm voluntar spre un obiectiv, pentru că altfel vom stagna, rezolvând constant doar sarcini mici și cu importanță îndoielnică.
Dimineața e cel mai bun moment pentru mobilizare și concentrare. Dimineața e cel mai bun moment pentru cristalizarea pe o foaie de hârtie a obiectivelor, dar și cel mai prielnic timp pentru măsurarea progresului. Asta funcționează la mine. Poate că la tine este după miezul nopții sau la amurg.
În realitate, e irelevant. Important este să găsești momentul.
Iar îndemnul meu de final este să contemplezi asupra acestui lucru. Atenția și energia vor fi furate în continuare de întreruperi, asta e natura vieții. Trăim într-o societate, într-o lume socială, fiind complet normal să apară obstacole.
Însă cum poți avea un control mai mare asupra lor?
Cum poți lucra mai mult la agenda ta, nu doar la a celorlalți?
