Cu o zi înainte să împlinesc 29 de ani, pe 6 august 2020, m-am gândit la o provocare imensă, un lucru dificil în contextul programului meu. Aveam să scriu în fiecare zi un articol pe blog până la următoarea mea aniversare, adică un an întreg. Primul text a culminat inclusiv cu lansarea acestui spațiu online unde îmi aștern gândurile, ideile și principiile.
De ce am făcut asta?
Mă apropiam de încheierea unui deceniu formidabil pentru orice om, vârsta de 30 de ani fiind una cu semnificație puternică.
Făcusem enorm de multe lucruri în acest interval. Absolvisem cu succes medicina, mă angajasem în sistem, îmi luasem un an sabatic și apoi demisionasem pentru a lua calea antreprenoriatului. Începusem sportul de anduranță ca hobby. Eram sănătos, eram fericit și aveam libertate. Construisem un business de la zero cu fratele meu, făcusem bani și călătorisem pe toată planeta cu femeia care mi-a fost alături încă de la început, cea care îmi devenise soție tot în acest deceniu magic.
Deși încă departe de viziunea mea extinsă pe termen lung, obținusem rezultate fenomenale și îmi transformasem viața așa cum îmi doream.
Un singur lucru lipsea. Deși citeam cărți constant, investeam în dezvoltarea mea personală și profesională, nu acordam prea mult timp unui obicei nobil și extrem de folositor în viața unui om, dar pentru care eu am o pasiune specială – scrisul.
Fie că este vorba de notițe de jurnal, fie că este vorba de texte tehnice de vânzare, îmi place să scriu și era singurul lucru important pe care nu îl făcusem și pe care îl tot amânam. Aveam nevoie să echilibrez identitatea mea rațională, necesară în viața profesională, cu identitatea mea artistică.
Mă concentram prea mult pe cifre.
Așa că m-am apucat să scriu, iar astăzi se împlinesc 6 luni de când am început.
Mai am încă atât.
Loading: 50% complete
Urmăresc mulți oameni, iar pe unii îi consider mentori chiar dacă nu i-am cunoscut niciodată în realitate. Însă îi admir cel mai mult pe aceia care raportează în timp real eforturile, succesele sau eșecurile pe care le au. Cred cu tărie că e o valoare imensă în a fi autentic, în comparație cu a ambala mereu mesajul într-o manieră comercială.
În ideea asta, ultimele șase luni au fost extrem de provocatoare pentru mine. La scurt timp după ce am început challenge-ul, am plecat să parcurg Spania pe jos cu soția mea. Am avut laptopul cu mine și am scris în fiecare zi. O singură dată am publicat cu o zi în avans. Încă de atunci mi-am dat seama că nu urma să fie ușor.
Trimestrul patru din 2020 a fost incredibil de aglomerat în Marsilian. Începusem atunci demersurile pentru construcția unei clădiri cu caracter comercial, iar acest prim efort de diversificare a modelelor de business a venit cu un consum fenomenal de energie, timp, bani și stres. În același timp, am semnat noi contracte de colaborare și am angajat oameni noi care să preia din responsabilități.
Crearea unui sistem puternic și a unor proceduri după care să funcționeze compania consumă multă energie și atenție.
Primul trimestru din 2021 (cel în care ne aflăm acum, în momentul în care scriu acest articol) a venit cu o serie de alte provocări. Urmează să lansăm un prim curs online (altă diversificare a modelelor de business) pentru una dintre platformele de învățare pe care le deținem, iar curba de învățare este destul de mare. În plus, am avut antrenamente de alergare în fiecare zi a lunii ianuarie, ca parte a unui alt challenge personal.
În ideea asta, fiind angrenat într-o serie de progrese și într-o dinamică destul de complexă în business, provocarea la care m-am înhămat în vara lui 2020 a devenit uneori dificilă.
Dar am mers înainte.
Cum am găsit timp să scriu
În luna ianuarie 2021 am dormit în medie sub șapte ore pe noapte, în condițiile în care nu am avut nicio zi liberă și foarte puțin timp de relaxare. Nu sunt deloc mândru de asta, dar îmi place să fiu franc.
Asta este „în spatele cortinei”.
Dacă aș avea un job clasic, de la 9 la 17, fără prea multe responsabilități secundare, provocarea ar ține aproape în totalitate doar de disciplină. În cazul meu, ține foarte mult și de organizare, planificare, time management și calibrarea nivelului de energie. Sunt zile în care planific la minut tot ce fac pentru a mă încadra cu tot ce am de făcut.
Cu alte cuvinte, provocarea a fost dublă: să scriu în fiecare zi și să găsesc timp pentru asta într-un program deja aglomerat.
Mai departe, am redescoperit ceea ce știam deja.
Intervalul meu de productivitate maximă se încheie la scurt timp după prânz. Ideal este să scriu articolul dimineața, atunci creierul meu dă randament maxim. Mai am un moment în care ajung pe la 90% din nivelul de concentrare pe care îl am dimineața, undeva între 16:00 și 19:00.
Prin prisma deplasărilor, urgențelor și schimbărilor (pe care nu le pot controla sau planifica perfect), ajung uneori să scriu articolul seara. Durează cam de două ori mai mult față de intervalul dimineții, dar prefer să îmi iau suficient timp pentru a schița ideea, pentru a dezvolta conceptul, pentru a corecta și pentru a transmite elementul cheie într-un mod cât mai clar.
Ceea ce scriu pe mihaivoinea.ro va rămâne online pentru totdeauna. Poate că stră-stră-strănepoții mei vor citi ceea ce scriu peste 150 de ani. Poate că cineva rezonează extraordinar de bine cu o anumită idee și vrea să vadă toate unghiurile din care am analizat-o. Indiferent cine citește, vreau mă asigur că parcurge un text care a fost creat cu atenție, dedicare, claritate și pasiune.
Concluzia acestei părți a articolului e destul de simplă.
Întotdeauna există timp, trebuie doar să fii dispus să faci concesii. Eu am renunțat la mult din timpul meu liber pentru un angajament care mă transformă într-un om mai bun.
Indiferent ce alegi să faci, indiferent unde îți este devotamentul, întotdeauna trebuie să dai ceva la schimb. Totul costă, și nu mă refer la bani aici.
Nu te poți transforma fără să renunți la o parte din vechiul „tu”.
Zoom out
Au fost șase luni dificile, dar fascinante prin lecțiile pe care le-am învățat pe parcurs. Antrenamentul zilnic de a-mi bloca timp pentru a scrie îmi îmbunătățește o abilitate care este transferabilă și în alte domenii – concentrarea. Concentrarea e o super-putere într-o societate în care moneda de schimb e atenția.
Nu găsesc întotdeauna inspirația să scriu, în special atunci când sunt presat de timp, dar perseverez. Despre asta e vorba în provocare. Sap adânc în mintea mea până mă aliniez cu o idee pe care o pot dezvolta.
Făcând zoom out, mă simt de neoprit. Văd clar ce urmează și știu că pot aplica rețeta de până acum în continuare, ba chiar o pot rafina.
Următoarele șase luni nu mai reprezintă o provocare cu aceeași conotație de la început. A scrie în fiecare zi a devenit „noul normal” pentru mine. În plus, încrederea că pot duce la capăt tot ceea ce îmi propun a crescut. Am început două provocări noi recent.
Pe prima am finalizat-o deja, am alergat în fiecare zi a lunii ianuarie.
A doua este ceva mai lungă și se întinde pe un an, între 1 ianuarie și 31 decembrie 2021. Experimentez cu o dietă ovo-lacto-vegetariană pentru că sunt curios cum va arăta viața mea fără carne. Nu sunt la prima aventură de genul, doar că data trecută a durat doar cinci luni experimentul.
În final, am o întrebare pentru tine.
Ce îți dorești să faci de foarte mult timp, însă ai amânat constant?
Gândește-te doar că timpul trece oricum, indiferent dacă faci sau nu ceva. Și va trece în continuare, nu se va opri niciodată pentru tine.
Tu va trebui să te miști.
