
Egoul îți crește odată intrat în breasla medicală și nu o spun dintr-un unghi judicativ. O spun din colțul unui observator care a trecut și el printr-o perioadă în care s-a văzut mai deștept ca alți oameni — doar pentru că are mai mulți ani de școală sub centură. Însă a te grăbi să pui o etichetă îți poate aduce multe pierderi pe termen lung.
În 2018 mi-am dat seama pentru prima dată că unii oameni nu filtrează informația pe care o aud, preferând să „eticheteze” rapid și să meargă mai rapid. Deși depinde enorm de contextul conversației, atunci când ar putea să se concentreze pe lucrurile noi învățate, există persoane care rămân blocate pe anumite erori sau greșeli ale interlocutorului și din punctul acela nu mai procesează nimic.
Sunt înconjurat de medici. Am văzut fenomenul acesta de multe ori la oameni din sfera medicală. Poate că observația e validă și pentru alte categorii profesionale, însă niciun domeniu nu are un statut asemănător în societate. Medicina are cel mai lung parcurs și este unul dintre cele mai dificile domenii din lume, așadar e cumva normal să tinzi să îți aperi epoleții atunci când cineva greșește fix pe ceea ce tu cunoști excepțional de bine.
Uite la ce mă refer.
Exemplul 1
Acum doi ani m-am înscris la un curs de inteligență emoțională și am făcut greșeala de a-mi invita încă doi prieteni, pe lângă mine și soția mea. Spun greșeală pentru că structura cursului s-a dovedit a fi ceva total diferit față de ce te-ai aștepta — a fost o surpriză pentru noi toți. A fost un curs experiențial, iar piesa de rezistența consta în exerciții în care trebuia să fii vulnerabil, să te deschizi în fața unor oameni străini.
Fără să intru în detalii, unul dintre prietenii mei a plecat în a doua zi de curs și nu a mai participat în continuare. Motivul a fost simplu — trainerul a insistat cu anumite detalii medicale care erau incorecte, chiar sugerând că anumite patologii se pot trata fără intervenția unui medic.
Obscen pentru cineva care lucrează în domeniu.
Însă până la finalul cursului am avut câteva epifanii și ulterior mi-am putut observa mai bine emoțiile în anumite circumstanțe.
Dacă aș fi plecat mai devreme, aș fi ratat experiențe din care aș fi putut să îmi iau lecții. Dacă aș fi plecat mai devreme, nu aș mai fi putut observa fix fenomenul despre care scriu acum.
Exemplul 2
Când am parcurs Camino de Santiago în Spania am ascultat patru cărți audio și nenumărate episoade de podcast. La un moment dat am ascultat un episod dintr-o serie lansată de un antreprenor român pe care îl apreciez enorm pentru lecțiile pe care le-am luat de la el.
Conversația pe care o ascultam era cu un sportiv de anduranță, iar eu am rămas profund surprins când discuția a „alunecat” spre nutriție și sfaturi medicale.
Antreprenorul pe care eu îl ascultam de ceva timp a făcut o greșeală imensă, intrând direct într-un subiect care îl depășea categoric. Am simțit o frustrare viscerală când am văzut cu câtă încredere se discuta greșit pe o chestiune destul de delicată.
Ce am făcut?
Am continuat să ascult. Mi-am observat reacția, am analizat-o bine și am tras concluzia că nu mă pot opri pentru o greșeală. Valoarea pe care eu am luat-o, per total, din acel episod și din altele în trecut, a depășit greșeala pe tema medicală.
Matematic vorbind, experiența ascultării podcastului este cu sumă pozitivă pentru mine. Am luat insight-uri puternice, lecții pentru viitor, sfaturi pentru management și „alternative de perspectivă”.
Unde e pragul tău?
Și eu fac greșeli, sunt absolut convins de asta. Cu toții greșim în anumite alegeri, decizii, calcule și observații pe care le facem — și ar fi stupid să nu realizăm că e adevărat. Celebrul studiu Dunning-Kruger confirmă asta.
Deși nu mi-ar plăcea să fiu discreditat pentru o greșeală, ci atenționat pentru a deveni mai bun în viitor, pot spune că esența constă în valoarea cu sumă pozitivă.
Nimeni nu e perfect pe planeta asta. E mai important să avem praguri limită cât mai sus peste care să nu acceptăm greșeli. Dacă pragul este la o singură greșeală, riști să pierzi valoare, riști să pierzi lecții puternice și riști să te ancorezi într-o bulă de superioritate.
Riști să ratezi experiențe și momente care pot fi mici bucăți de puzzle când vine vorba de transformarea și evoluția ta pe termen lung.