
Când ne gândim la acțiunile și comportamentele care pot avea cel mai mare impact asupra vieții noastre, avem tendința să ne imaginăm că sunt epifanii importante, precum evenimente extrem de emoționale și incitante. Social media dansează cu neurotransmițătorii din creierul nostru ca un pianist incredibil de talentat care apasă pe clape până se încing corzile. Iar cascada de dopamină și serotonină cu care ne-a obișnuit societatea modernă nu se limitează doar la internet, ci și la pleiada de ecosisteme în care ne ducem traiul.
Vrem totul acum. Suntem sclavii simțurilor și vrem să le bombardăm constant pentru a ne genera încă o doză de plăcere temporară. Ne înconjurăm de zgomot într-o încercare disperată de a nu oferi răgaz minții, tocmai pentru că plictiseala pare a fi inamicul numărul unu într-o lume în care atenția e cea mai valoroasă valută.
Dar uităm un lucru simplu.
Plictiseala e subevaluată
Noi chiar avem impresia că evenimentele extrem de emoționale și incitante sunt cele care pot avea un impact semnificativ asupra vieții noastre. În realitate, opusul e adevărat.
Renunțarea la alcool probabil că ne va schimba viața mai mult decât să urcăm pe un munte. Alergatul în parc de trei ori pe săptămână timp de un an va avea probabil un impact mai mare asupra stării noastre de spirit și a stimei de sine decât un seminar de dezvoltare personală sau o conferință. Iar blocarea rețelelor sociale pe dispozitive în timpul săptămânii ne va face mult mai productivi decât orice hack de productivitate pe care îl putem găsi în cărți.
Aceste lucruri sunt evidente și poate că tocmai de asta nu le facem. Amânăm, amânăm și amânăm până când, în cele din urmă, ne săturăm și ne dăm seama că inevitabilitatea schimbării ne ajunge la os. Apoi căutăm cel mai drastic și intens lucru pe care îl putem face (eventual și care costă mult), deși schimbarea a fost simplă dintotdeauna.
Mister și marketing
Există două motive pentru care picăm în capcana asta.
- Primul este că lucrurile interesante și incitante sunt mai comercializabile, mai bune pentru marketing, deci despre asta auzim mai des în societate. Veganism, flotări, călătorii în jurul lumii și <inserează alt trend aici>? Sigur că da. Cu cât pare mai diferit, mai excentric, cu atât pare mai atrăgător. Funcționează ca un efect psihologic în care cu cât este mai palpitantă o acțiune, cu atât mai mult presupunem că totul se va schimba în viața noastră odată ce o vom face. Dar aceasta este o iluzie, un truc al minții.
- Celălalt motiv pentru care ne luptăm să acceptăm că lucrurile simple, banale, sunt cele mai puternice fundamente ale schimbării, este că ne place ideea conform căreia există ceva misterios care așteaptă să fie descoperit. Este incitant. Ne dă speranță. Ne ajută să rezistăm în zilele obositoare, repetitive, care sunt inevitabile în viață. Nu vrem să recunoaștem că sunt inevitabile. Așa că pornim în urmărirea următoarei iluzii care să ne schimbe viața.
Dacă mă uit spre trecutul meu, foarte multe epifanii le-am avut după momente palpitante sau incitante, atunci când am contemplat asupra unor lecții și experiențe de viață în momente de aparentă plictiseală. Iar foarte multe momente de „A-HA” nici măcar nu au avut legătură cu lucruri interesante, s-au născut printr-o rafinare a ideilor proprii în momente de calm. În ideea asta, nu putem elimina definitiv experiențele din ecuația unei vieți împlinite, dar putem găsi un echilibru mai bun între cele care chiar merită atenția noastră și timpul dedicat momentelor de liniște.
Așadar, există virtute în aparenta lipsă de ocupație – și nu doar în a o tolera, ci în a învăța să o îmbrățișăm și să o acceptăm. Plictiseala pune stop cocktailului de neurotransmițători și ne permite să gândim profund, tocmai pentru că nu mai rămânem prinși cu elementele de suprafață.
Chiar există valoare în plictiseală, trebuie doar să îi dedicăm atenția cuvenită.