Sunt un mare „evanghelist” al efortului brut și al persistenței cu îndârjire în direcția unui obiectiv. M-am implicat într-o tonă de proiecte de-a lungul timpului și asta a venit, pe lângă recompense, cu un consum imens de timp, resurse și energie. În funcție de perioada anului, pentru mine e ceva normal să fiu angrenat în diverse responsabilități timp 10-14 ore pe zi și să nu-mi iau pauză săptămâni sau luni de zile la rând.
Am laptopul cu mine în cele mai multe situații și mă deconectez rar de la internet într-o zi de lucru. M-am obișnuit astfel din cauza călătoriilor pe perioade mai lungi de timp – pentru care am avut nevoie de o variantă de „stil de viață” care să devină normă, nu excepție.
Am învățat să îmi dozez sarcinile și responsabilitățile pe termen lung, astfel că nu am nevoie niciodată de o vacanță în adevăratul sens al cuvântului. Nu am nevoie să mă opresc de tot din ceea ce fac, nu am nevoie să închid telefonul și să nu mai aud de nimic din ce se întâmplă în viața profesională. Pot doar să scad „turația motorului” și să mă bucur și de alte lucruri.
Ador ceea ce fac și este motivul pentru care mi-am dat demisia din rolul de medic. Pot spune că postura de antreprenor și investitor îmi vine ca o mănușă.
Cu toate acestea, am momente când îmi iau pauze. Am momente în care mă opresc să-mi încarc bateriile și momente în care introspectez, privind la rece spre modul în care se derulează evenimentele din viața mea.
Când e nevoie de o pauză?
Când a merge într-o anumită direcție e contraproductiv. Fie că vorbim de lipsa de energie fizică (lipsa de somn și odihnă), fie că discutăm de epuizare mintală (lipsa de somn, la pachet cu sentimentul de copleșire), uneori se întâmplă să vrei să mergi înainte, dar fără randament ridicat.
Cea mai bună metodă e să te oprești și să te bucuri de pauză 100%. Înconjurați de cultura „hustle”, uităm că pauzele sunt un element central al productivității1, combustibilul care hrănește flacăra efortului.
Când ai nevoie să te concentrezi pe alte arii ale vieții. Pentru mine e foarte important să păstrez balanța echilibrată în anumite zone ale vieții, astfel că uneori iau pauze pentru a restabili un echilibru pierdut. Dacă lucrez luni de zile la un proiect, urmează ulterior o perioadă în care reduc turația motorului pentru a petrece timp cu soția, pentru a călători sau pentru a mă imersa în alte activități.
În definitiv, consideră pauzele ca fiind modul prin care îți reîncarci bateriile, reanalizezi imaginea de ansamblu și revizuiești pașii de acțiune.
Pauzele nu înseamnă oprire permanentă.
Când trebuie să perseverezi?
Dacă vrei cu adevărat să îți atingi obiectivul, oricare ar fi el, întotdeauna trebuie să perseverezi. Întotdeauna, fără excepție, indiferent cât de mult doare și indiferent cât de neplăcut este procesul.
Cele mai multe momente care m-au transformat ca om au venit ca urmare a perseverării într-o anumită direcție. Relația de lungă durată cu soția mea e un exemplu, cursele de anduranță și călătoriile sunt alt exemplu. Absolvirea medicinei este un exemplu, iar business-ul pe care îl conduc e un alt exemplu.
Sunt cinci arii diferite ale vieții care au avut nevoie de ani de zile de efort și atenție, adică perseverență.
Orice obiectiv atins înseamnă stimă de sine crescută. Orice rezultat obținut înseamnă progres. Orice finalitate de succes înseamnă cimentarea încrederii de sine. Orice efort planificat și dus până la capăt înseamnă noi „epoleți” pe umerii noștri.
Perseverența este cea mai nobilă alegere atunci când îți respecți obiectivele și cuvântul dat față de tine.
Concluzia
Scriu acest text pentru acei oameni care sunt obsedați de productivitate. Scriu acest text pentru aceia care se simt vinovați atunci când se opresc din a munci și din a depune efort. Scriu pentru aceia care caută un echilibru.
Nu există un răspuns perfect la întrebarea din titlu. Ambele sunt necesare pentru progres, iar calibrarea lor depinde de arsenalul propriu al fiecăruia.
Pauzele sunt combustibil și hartă în același timp. Pauzele îți oferă energie să te propulsezi mai departe, oferindu-ți răgaz să vezi imaginea de ansamblu și să calibrezi direcția spre care te îndrepți. Conform credinței populare, pauzele în care te imersezi 100%, într-un mod controlat, sunt secretul productivității extreme.
La polul opus, perseverența este alegerea celor cu adevărat determinați. Perseverența este efortul brut de a merge spre ceea ce numim viziune – acel loc care știm cum arată, dar care nu știm exact unde se află. Ne rămâne doar să mergem din aproape în aproape, ajustând direcția permanent.
- Tim Kreider a scris câteva cuvinte pe acest subiect în New York Times în 2012: “Idleness is not just a vacation, an indulgence or a vice; it is as indispensable to the brain as vitamin D is to the body, and deprived of it we suffer a mental affliction as disfiguring as rickets… It is, paradoxically, necessary to getting any work done.” Sursa: https://opinionator.blogs.nytimes.com/2012/06/30/the-busy-trap
