Eram într-un taxi foarte curat și ploua încet, cu stropi mici, într-o zi de călduroasă de vară. Mă întorceam în București dinspre aeroportul din Otopeni atunci când șoferul a început să-mi povestească despre piața imobiliară, bursă, criza iminentă și direcțiile în care ar trebui să îmi investesc banii. Am zâmbit. Mai trecusem prin asta, mai avusesem discuții aleatorii cu șoferi de taxi, așa că am continuat să îl ascult de curiozitate în timp ce mi-am scos laptopul ca să răspund la mail-uri.
Mi-a rămas în minte scena aceea din 2018 nu pentru că a avut un conținut extraordinar, ci pentru că respectivul era extrem de încrezător în cunoștințele sale.
Chiar dacă…
Era șofer de taxi și își dădea cu părerea pe o serie de domenii incredibil de complexe.
Am un respect fenomenal pentru orice tip de muncă și nu caut să denigrez această activitate profesională. Cred cu tărie că în orice domeniu muncești, ai face bine să dai 100%, cu mândrie. Doar așa poți crește. Doar așa te poți dezvolta în ierarhia profesională.
Însă nu am cum să merg pe scurtătură.
Trăim într-un surplus de informație și este vitală selecția, acum mai mult ca niciodată.
Cuvintele sunt doar fațada
Oamenii spun multe despre ei când vorbesc, iar ceea ce exprimă verbal este doar un „strat”. Putem vorbi apoi de limbajul corpului, îmbrăcăminte, gestică, mimică, inflexiuni ale vocii, privire, amplitudinea mișcărilor.
Apoi putem merge și mai departe, putem merge la rezultate (indiferent de domeniu).
Deși respect orice tip de muncă, sunt extrem de atent atunci când oamenii din jurul meu vin cu certitudini pe bandă rulantă. Sunt sceptic când aud platitudini și ridic garda în mintea mea atunci când cineva este extrem de polarizat într-o anumită direcție. Pentru că adevărul e întotdeauna undeva la mijloc, niciodată într-o extremă.
Apoi mai este și celebrul efect Dunning Kruger. Ne supraestimăm în cea mai mare parte a timpului. De fapt, ca regulă generală, cu cât suntem mai slabi la un anumit lucru (ca și abilitate sau cunoștințe), cu atât credem că suntem mai buni. Pe aceeași notă, cu cât suntem mai buni la un anumit lucru, cu atât credem că stăm mai rău la acel capitol.
În consecință, orice om care își cunoaște propriile limite și nu se aruncă într-o conversație fără să cunoască substraturile unui subiect anume nu va merge prea mult într-o extremă. Pentru că știe cât de vast poate fi orice subiect și își recunoaște propriile puncte slabe.
Problema?
Nu prea ai cum să înțelegi nuanțele dacă nu te dezvolți în multiple direcții. Cu alte cuvinte, ai nevoie de un anumit nivel general de educație, ai nevoie de experiență (brută) de viață, apoi ai nevoie de o gândire analitică pentru a putea interpreta fundația cunoștințelor și opiniilor altor oameni.
E un efort constant de observare a lumii înconjurătoare, dar asta nu înseamnă că-i imposibil.
O regulă simplă
Personal, eu ascult pe toată lumea, dar fac o selecție brutală a informației. Îmi activez „senzorii” și încerc să scanez după inconsistențe, așa cum am făcut-o în ziua aceea din 2018, în taxi. Un om care ar fi înțeles piața imobiliară și piața de capital la un nivel amplu nu ar fi fost șofer, pentru că nu ar fi avut timp să facă asta. Câștigurile sale dintr-una dintre cele două piețe pe care pretindea că le înțelege ar fi devansat posibilele câștiguri din afacerea cu taxiul, astfel că ar fi ales să-și investească timpul într-un mod, evident, diferit.
Am spus povestea cu taxiul pentru că este simplă, ușor de înțeles și evocatoare.
Nimeni nu e perfect. Nimeni nu are cum să fie expert în toate domeniile. Și este perfect în regulă. Dar tocmai datorită acestui lucru ar trebui să fim mult mai atenți căror opinii dăm importanță mai mare, dar și pe opiniile cui ne bazăm.
Pentru că toată lumea vorbește, dar puțini știu. Puțini au fost în arenă, în nămolul și în adversitatea unui anumit domeniu.
Cu alte cuvinte, puțini au rezultate, iar asta este tot ce contează când tragi linie.
