„Oare cum se numește articolul ăla?” mi-am spus eu în timp ce cafeaua din fața mea rămânea la fel de calmă și indiferentă. Eu mă agitam cumva, în mintea mea, pentru că eram la început și se acumulase atât de mult conținut încât nu mai știam de unde să-l „apuc”. Este o scenă tipică din povestea provocării de un an în care mi-am planificat să scriu și să public un articol în absolut fiecare zi între aniversările mele de 29, respectiv 30 de ani. Și este, în realitate, o scenă frecventă tocmai pentru că mă găsesc deseori în aceeași situație când introduc link-uri spre subiecte complementare: nu mai știu exact cum se numesc titlurile articolelor respective.
Un an de zile este o perioadă de timp extrem de relativă, în funcție de cât de aglomerat este intervalul. Pentru mine, care la momentul scrierii acestui text mă apropii de finalul provocării, având aproape 300.000 scrise și publicate, reprezintă o perioadă devastator de plină.
În ultimul an, prin firma pe care o conduc am coordonat un upgrade major de software pentru platformele noastre educaționale, am contractat construirea unei clădiri, am pus bazele unui brand și unei platforme noi și am trecut prin schimbări neașteptate, schimbări în fața cărora a trebuit să ne adaptăm ca echipă pentru a merge înainte.
Adăugând la toată această ecuație timp pentru a scrie în fiecare zi iese o nebunie totală tocmai pentru că nu am avut efectiv când să organizez tot conținutul publicat.
Am scris, am scris și doar am scris.
„Just do it”
Sunt un mare fan al motto-ului companiei Nike, cele trei cuvinte pe care le-am înțeles la un nivel mai profund abia după ce am citit cartea fondatorului Phil Knight.
Până și blogul MihaiVoinea.ro a început după un monolog intern ce s-a finalizat prin cuvintele „doar începe”. La asta se rezumă totul. Scuzele sunt scuze, acțiunea este acțiune.
Iar textul de față este fix despre ceea ce trebuie făcut după ce începi.
Startul îți asigură inerție și momentum, însă doar un sistem excelent de organizare te poate duce mai departe către rezultate palpabile și performanță. Iar eu am înțeles acest lucru la un nivel fundamental în timpul unui an în care nu am avut voie să amân nici măcar o zi, pentru că mereu urma un alt text, un alt articol de scris.
„Scrie structurat”
În primăvara lui 2021 m-am înscris la un curs de storytelling ce urma să fie predat de un prieten antreprenor și scriitor, Daniel Zărnescu. Înainte de primul modul al cursului m-a sunat să îmi spună câteva lucruri esențiale pentru că aveam să lipsesc chiar în prima zi, iar eu îmi amintesc atitudinea mea extrem de degajată și prea încrezătoare: „Stai liniștit, scriu de peste jumătate de an în fiecare zi, cât de greu poate fi? În plus, știu ce înseamnă storytelling, știu psihologia din spate.”
Cuvintele lui Daniel care s-au auzit în difuzorul telefonului meu aveau să îmi rămână tatuate pe creier: „Sfatul meu? Uită ceea ce crezi că știi. Nu e vorba de cât de mult scrii, ci de cum scrii și cât de structurat o faci.”
Cu alte cuvinte, după o vreme nu mai este „doar începe”, este „organizează-te și continuă”.
Scurtă concluzie
Tot ce e „mult” trebuie să fie și organizat. Imaginează-ți o metropolă fără semafoare și fără reguli de circulație. Ar fi haos total. Apoi imaginează-ți o societate fără reguli și autorități. Ar fi anarhie, haos, pentru că natura umană are nevoie, la nivelul la care există acum, de organizare.
Îndemnul meu de final este relativ simplu.
Asigură-te totdeauna că începi să faci lucrurile pe care le planifici. Nu amâna, chiar dacă nu ești pregătit. Un indiciu? Niciodată nu vei fi 100% pregătit, pentru că mintea e parșivă.
Apoi asigură-te că vei continua, indiferent cât de greu este. Doar rămânând pe un traseu suficient de mult timp vei ajunge să înțelegi experiența, să înveți lecții, să tragi concluzii, să vezi imaginea de ansamblu și să te lași transformat.
Dar pentru toate astea mai este nevoie de un ingredient: organizare.
Organizarea oferă claritate. Iar claritatea îți arată drumul mai departe.
