O alegere proastă în carieră poate avea consecințe emoționale majore. Mai întâi apare nemulțumirea. Urmează frustrarea și copleșirea. Apoi vin depresia și neajutorarea învățată. Iar în cele din urmă se ajunge la amorțeală și apatie. Tiparul se desfășoară în mod normal pe o perioadă de ani de zile, deși rata de progresie e diferită pentru toată lumea.
E incredibil de trist să vezi oameni care sunt blocați într-o stare de apatie pentru că își dedică o treime din viață unui job care nu le place. Însă cel mai frecvent simptom (vizibil în exterior) este fuga de realitate, tendința de evadare în alte activități sau adicții.
Serile și weekend-urile sunt consumate de internet, divertisment, jocuri video, alcool, droguri, petreceri și multe, multe conversații (online sau offline) care nu aduc un plus de valoare. Indiferent despre ce e vorba ca manieră de a apăsa acel buton imaginar de „check out” de la realitate, tendința e aceeași. Un om care se simte prizonier într-o viață care nu îi place tinde să refuleze pentru că opusul (adică a gestiona emoțiile respective) e prea dureros.
Nu-i absolut nimic greșit în asta. E important însă să observăm că acest tip de comportament e un simptom. E un simptom al negării constante de a trăi viața așa cum îți dorești, cu mai mult curaj și într-o direcție care te face mai fericit.
Inacțiunea înseamnă protejarea stimei de sine
De-a lungul timpului am învățat cum să citesc oamenii și cum să le pun întrebări care relevă mai multe despre autenticitatea lor. E un lucru pe care îl fac natural, îmi place să ascult.
Cel mai frapant moment este acela când ating o coardă sensibilă și oamenilor le crește nivelul de energie în timp ce vorbesc despre ceva ce îi pasionează. Pentru mine e evidentă „flacăra” care arde în ochii lor, dar nu le-o spun niciodată pentru că trebuie să descopere singuri ceea ce îi mișcă.
Nu pot face eu pasul înainte pentru ei și nimeni altcineva nu poate.
Din punctul meu de vedere, oamenii cărora le lipsește mixul de satisfacție personală și profesională nu ar pierde nimic dacă ar acționa. A-ți da demisia dintr-o poziție pentru care nu ai o pasiune reală, indiferent de câți bani câștigi sau câți ani ai investit, înseamnă a renunța la ceva echivalent cu zero (pe scara împlinirii și satisfacției).
Da, există o valoare monetară acolo, dar aproape orice pasiune poate fi transformată într-un business în era capitalismului și a internetului. Trebuie doar să fii creativ și să fii dispus să te miști, să muncești, să eșuezi și să perseverezi până când reușești. E ciudat cum oamenii țin la ideea de a proteja o carieră care nu le place. Ceea ce vor ei să protejeze, de fapt, este stima lor de sine, despre care ei ar crede că ar putea fi afectată în cazul în care ar recunoaște o greșeală făcută cu ani în urmă.
Confruntarea emoțiilor funcționează ca un combustibil
Acest drum al apatiei în carieră, lăsat necontrolat prin lipsa unei conștientizări atente și constante, nu se termină bine. Îi lasă pe oameni fără nimic de făcut decât să aștepte pensionarea și apoi moartea. Dar asta înseamnă viața, până la urmă? Să trăiești cu frâna de mână trasă? Să trăiești cu teamă? Să trăiești pentru cele câteva ore libere pe săptămână în schimbul unor bani care pot fi făcuți printr-un număr infinit de modalități?
E mai bine să ai de-a face cu o reparație inconfortabilă acum decât să trăiești cu regret până la finalul vieții. E mai bine să îți dai voie să simți acele emoții care te-ar copleși dacă nu le-ai inhiba prin zgomot, vicii și direcționarea atenției spre orice altceva. E mai bine să plângi, să te plângi, să țipi și să te superi pe deciziile luate în trecut. E mai bine să faci asta în loc să te întorci la amorțeală și apatie.
E perfect în regulă să recunoști că ești pe un drum greșit. E perfect OK să fii nesigur și frustrat în legătură cu ceea ce urmează. Asta înseamnă să fii om. Avantajul unei lupte corp la corp cu acele emoții puternice de durere, teamă, dorință, curaj sau furie este faptul că toate se cristalizează în claritate odată cele confrunți.
Trebuie să îți dai voie să simți tot spectrul de emoții ca să treci de apatie și să găsești combustibilul necesar pentru a explora alte oportunități, alte drumuri și alte direcții.
Nu există cale ușoară, doar oameni moi.
