fbpx
idei, principii, strategii, gânduri

Despre experiențe neîncercate

D

Prima dată când am văzut filmul de debut din seria The Matrix, la începutul anilor 2000, l-am luat pe CD de la un prieten. Nici măcar nu îmi amintesc în ce interval de timp am văzut întreaga trilogie, pentru că lumea se mișca mult mai încet pe atunci. Mi-a plăcut filmul pentru că avea efecte interesante pentru vremea lui și o poveste relativ captivantă pentru un puști de 11-12 ani. Uitându-mă în spate, nu am înțeles mare lucru atunci. Dar aveam să revăd trilogia The Matrix după ani de zile, o dată pe la 20 de ani și încă o dată aproape de 30.

Prima oară, preadolescent fiind, a fost mai mult despre conceptul din spate și despre efecte. M-a frapat povestea, dar atât. A doua oară, când eram student, trilogia a fost fantastică. Abia treia oară am înțeles de ce este o capodoperă.

Am testat „experimentul” acesta pe mai multe filme pe care le văzusem în copilărie. După vârsta de 27-28 de ani, totul se transformase. Totul avea un alt sens, puteam observa detaliile și intricațiile poveștii din alte unghiuri, puteam să savurez ceea ce transmitea, de fapt, scenaristul, la un nivel mult mai profund.

Presupun că este un lucru absolut normal pe măsură ce avansezi în vârstă, să înțelegi altfel lucrurile din jurul tău. Dar toată introspecția asta m-a dus cu gândul și în altă parte.

Analogia cu experiențele

Văd oameni în jurul meu care au o serie de prejudecăți și le păstrează pe termen lung. Majoritatea se învârt în jurul experiențelor, sporturilor, hobby-urilor.

  • „Nu îmi place să urc pe munte”
  • „Nu îmi place să merg cu bicicleta”
  • „Nu îmi place să înot”
  • „Nu îmi plac cățărările”
  • „Nu îmi place să merg la paintball”
  • „Nu îmi place să zbor cu avionul”
  • „Nu îmi plac artele marțiale”
  • „Nu îmi place să conduc mașina”

E un paradox imens, dar poate că motivul pentru care multe activități sunt „neplăcute” este tocmai faptul că nu le-au încercat suficient. Multe din activitățile recreaționale nu generează durere fizică, așadar teoria mea este că oamenii evită lucruri din cauza prejudecăților.

În realitate, nu poți spune că nu îți place un lucru fără să îl încerci. E imposibil.

A doua chestiune?

Exact ca în exemplul cu filmele, experiențele se simt altfel pe măsură ce avansăm în vârstă. Simțurile sunt din ce în ce mai fine, iar nivelul de înțelegere este mult mai ridicat. Astfel, refuzul de a încerca lucruri noi poate fi o pierdere imensă pentru că poți rata trăiri unice experimentând.

„Just do it”

Am doi prieteni foarte dragi. Unul dintre ei nu știe înoate, iar unul dintre ei nu știe să meargă pe bicicletă. Ca să fie scenariul complet, voi adăuga un detaliu din aceeași categorie și despre mine ­– nu știu să schiez.

Esența e următoarea. De multe ori spunem că nu ne plac anumite lucruri, dar nici măcar nu le-am încercat vreodată sau nu le-am încercat suficient. În una dintre introspecțiile mele am stat și m-am gândit de ce am spus de câteva ori că „nu îmi place să schiez”, iar răspunsul m-a făcut să realizez că mereu a fost o expresie superficială. Am schiat, dar nu suficient de mult încât să devin bun și să îmi placă. Poate că nu îmi place tocmai pentru că nu știu să schiez.

De fapt, nu știu să schiez, iar inabilitatea mea, cuplată cu dorința de a nu trece printr-o curbă de învățare relativ dureroasă ca adult, mă face să spun că nu îmi place.

Și de fapt, când prietenul meu care nu știe să înoate spune că „nu îi place la plajă și pe ambarcațiuni”, spune că „nu știe să înoate și că nu este dispus să învețe”.

Concluzia e simplă.

Data viitoare când spui că nu îți place ceva, fă un pas în spate și analizează imaginea de ansamblu. Întreabă-te de ce nu îți place. Poate ratezi ceva esențial.

Caută cauza cauzei.



Adaugă un comentariu

idei, principii, strategii, gânduri