Când vine vorba despre a spune „da” sau „nu”, lucrurile pot părea destul de superficiale. Însă experiența m-a învățat că pe măsură ce avansezi în vârstă și pe măsură ce obții o anumită doză de succes, linia dintre cele două devine tot mai fină. Diferența dintre acceptarea sau refuzul unui angajament cântărește din ce în ce mai mult, nu numai prin prisma aglomerării programului, cât și din perspectiva calibrării nivelului de energie.
Ideile următoare sunt despre ce înseamnă „da” și ce înseamnă „nu”. Reprezintă o recapitulare pentru mine, în primul rând, pentru că sunt omul care în general își asumă responsabilitate înainte de a avea soluția. Face parte din rolul meu de antreprenor – nu am cum să aștept până când învăț lucruri, uneori fiind imposibil. Nu am cum să învăț cum să intru într-un domeniu nou, trebuie să intru într-un domeniu nou și să învăț pe parcurs, în timp ce dezvolt business-ul.
Treaba asta numită asumare de responsabilitate înainte de a avea toate răspunsurile m-a împins să spun „da” multor lucruri. La naiba, la un moment dat am fost pe punctul de a semna un parteneriat cu o companie din industria jocurilor de noroc pentru a construi un cazino online. Am realizat mult mai târziu, cu claritatea unui om mai matur, cât de greșit și împotriva principiilor mele ar fi fost să înaintez în acea direcție.
Dar așa se întâmplă la începutul carierei, spui „da” oricăror oportunități până când capeți experiență, viziune și rafinament în decizii. Așa se întâmplă când vrei să crești – te implici în lucruri.
Doar că la un moment dat ai nevoie să privești mai profund de „da” și „nu”.
O explicație simplă
A spune „nu” îți economisește timp în viitor. A spune „da” te costă timp în viitor.
- „Nu” este precum un voucher de timp. Ai un credit, un bloc de timp pe care îl poți cheltui în viitor. Cum vrei tu.
- „Da” este precum o datorie de timp. Trebuie să plătești acel angajament la un moment dat în viitor.
Aici vreau să introduc un lucru foarte interesant pe care l-am realizat pe măsură ce a trecut timpul în viața mea. Un refuz din partea altcuiva, un „nu” nu este întotdeauna despre tine, ci mai mult despre celălalt. Uneori oamenii aleg să nu își ia angajamente tocmai pentru că nu vor să aibă o datorie de timp. Preferă să stea liniștiți sau probabil au deja multe alte lucruri în calendar.
Pentru mine a fost extrem de ciudat să înțeleg treaba asta în primă fază, setat fiind pe tendința de a explora cât mai multe oportunități și de a-mi asuma responsabilitate înainte de a avea soluția. Doar că treaba asta a funcționat până în momentul în care am învățat să spun ușor „nu”. Nu pentru că mi-am dat seama peste noapte că așa e mai bine, ci pentru că mi-a spus corpul.
Mă apropiam de sindromul de burnout.
Maximizarea impactului
Toată această discuție despre cum să spui „da” și „nu” se rezumă la maximizarea rezultatelor. Refuzi oportunități care ar avea un impact mic în viața ta sau alegi să spui „nu” pentru că poți maximiza impactul prin a sta departe de oportunități, concentrându-te pe ceea ce ai de făcut deja.
De ce spun toate astea?
Pentru că trăim într-o societate extrem de complexă, iar tehnologia ne invadează spațiul personal din ce în ce mai des. Nu mai avem timp pentru noi, nu avem timp să gestionăm toată cascada de oportunități. Trăim, de fapt, într-o eră în care succesul este atins prin capacitatea de a dirija atenția spre câteva lucruri puternice, dar de impact, tocmai pentru că toată lumea privește în 100 locuri în același timp.
Și totul începe cu răspunsurile de bază din dinamica socială, care au în spate o semnificație puternică. Nu este o decizie. Da este o responsabilitate.
