Relația mea cu conceptul de dezvoltare personală (și profesională) rămâne constant la nivel de filosofie, la dorința de a mă îmbunătăți continuu și de a sparge limite, de a vrea mai mult de la mine. Iar de-a lungul timpului am avut plăcerea să conversez cu extrem de mulți oameni interesați de propria lor dezvoltare și evoluție, dar și cu oameni care erau împotriva acestui concept. Am ajuns, astfel, la o serie de concluzii interesante.
În a doua categorie intră cinicii și scepticii. Cincii sunt oamenii care văd întreaga industrie de dezvoltare personală ca fiind populată de „scammeri” și șarlatani. Cinicii nu sunt de acord cu ideea că oamenii se pot transforma prin pură intenție. Ei sunt cine sunt și nimeni nu poate face nimic în acest sens.
Cinci vs. Sceptici
Spre deosebire de un cinic, un sceptic este îndoielnic, dar este totuși suficient de deschis și de logic pentru a lua în considerare informații noi. Scepticul caută în primul rând adevărul prin procesul de a pune întrebări. Uneori adevărul nu poate fi redus doar la cifre și rezultate palpabile, așa că scepticul învață să trăiască cu ambiguitate și incertitudine o mare parte a timpului (așa cum facem cei mai mulți dintre noi). Pentru cinic, însă, simpla existență a unei neclarități temporare este o cauză imediată pentru etichetarea unei întregi industrii ca fiind complet eronate. Abordarea unui om cinic într-o conversație poate releva faptul că mare parte din convingerile sale sunt emoționale, nu neapărat logice.
Cred cu tărie că orice domeniu ar trebui să-i întâmpine pe sceptici cu brațele deschise, dar este greu pentru un domeniu precum dezvoltarea personală să-i angreneze pe cinici, pentru că cinicii rezistă vehement chiar naturii dezvoltării conștiente, în special ideii de a căuta ajutor de la alții.
Actul de a evolua și de a te dezvolta conștient necesită un anumit grad de deschidere și disponibilitatea de a-ți asuma riscuri rezonabile, dar cinicii posedă un sentiment mare de siguranță (și confort) când vine vorba de a-și depăși temerile. În consecință, pentru cinici, dezvoltarea și evoluția reprezintă un mod mai lent și mai dureros de a crește ca om.
Până la urmă, creșterea izvorăște din schimbare, iar schimbarea este inevitabilă.
Personal, ador să interacționez cu sceptici autentici. Am un grad ridicat de respect pentru scepticul deschis. De multe ori mă consider eu însumi un sceptic, tocmai pentru că tind să nu am încredere în ideile și conceptele noi până nu le aplic și până nu experimentez rezultatele direct. Am încredere în experiența directă mai mult decât în raportările terților.
De exemplu, cred în stări de conștiință modificată pentru că am experimentat fenomenul de multe ori – în timpul meditației sau în timpul curselor de anduranță. Dacă nu aș fi experimentat niciodată pe pielea mea, mi-ar fi fost greu să înțeleg.
Scepticii sunt oameni extraordinari pentru că reușesc să păstreze discuțiile ancorate în realitate prin injectarea bunului simț și a întrebărilor bine gândite. Scepticii sunt minunați în a-i echilibra pe cei care au credințe foarte puternice (dar poate nedovedibile public). Scepticii aprind discuții foarte interesante, adesea geniale.
Îmi place să discut idei cu sceptici inteligenți tocmai pentru că procesul mă ajută în propria mea căutare de a evolua ca om. În ideea asta, există întotdeauna oameni în viața mea care îmi vor pune la îndoială ideile, acțiunile și intențiile, iar asta mă bucură enorm.
Există cu siguranță nuanțe de gri între scepticism și cinism, dar cred că ceea ce creează linia de despărțire între cele două este elementul de „close-mindedness” al celui din urmă. În timp ce un sceptic se va angaja într-o dezbatere deschisă pentru a căuta adevărul, obiectivul cinicului este să le demonstreze celorlalți că nu au dreptate.
Uneori, cinicii vor încerca să se ascundă în spatele steagului scepticismului, dar atunci când ideile lor sunt contestate, în cele din urmă se autodistrug cu replici emoționale și închise din punct de vedere al mentalității.
Scepticii aduc adesea contribuții semnificative și valoroase pentru că scopul lor este cercetarea și explorarea adevărului, nu demonstrarea că au dreptate. La polul opus, cinicii au prejudecăți și opinii preconcepute care sunt aproape imposibil de schimbat dacă nu există… intenție.
Sursele de cinism
- Neputință. Cinicii sunt adesea în negare cu privire la anumite părți ale vieții lor și le lipsește curajul sau capacitatea de a face o schimbare. Ei consideră că e efectiv imposibil să facă schimbările pe care le consideră necesare sau importante, dar nu sunt dispuși să accepte acest lucru – pentru că îi face să se simtă neputincioși. Soluția inteligentă, pe care cinicii o resping, este să recunoască problema și rezultatul dorit, chiar dacă nu este disponibilă nicio soluție. O problemă fără soluție aparentă este totuși o problemă, o condiție care trebuie acceptată. Cinicii preferă iluzia perfecționismului în pofida realității care vine cu provocări puternice. Pe termen lung, însă, acest lucru nu face decât să le slăbească poziția.
- Insecuritate. Cinicii încearcă să se simtă mai în siguranță înconjurându-se de alții care se află în aceeași barcă, adică de oameni blocați și care nu par să evolueze prea mult. Mai mult, nu se simt în siguranță în interior, așa că încearcă să creeze un fel de securitate artificială în exterior. Asta implică descurajarea altor oameni de la noi căutări care ar putea avea succes. Cinicul este îngrijorat teribil de faptul că este lăsat în urmă și se simte amenințat de încercările altora de a avansa. Cinicul va avea un interes deosebit în menținerea stării de mediocritate cât mai mult posibil. În cele din urmă, cinicul duce o bătălie pierzătoare, tocmai pentru că e imposibil să găsească o poziție autentică de securitate dintr-un loc static.
- Teama de necunoscut. Cinicii care se tem de schimbare pot fi îngrijorați de faptul că dezvoltarea celorlalți le va perturba rutina confortabilă. Cu toate acestea, schimbarea e inevitabilă. Rezistând schimbării, cinicul doar întârzie ceea ce e inevitabil, schimbarea urmând a se produce în cele din urmă.
- Frica de respingere. Cinicul poate interpreta dorința altora de a crește ca o respingere personală. De exemplu, dacă te angajezi să-ți schimbi dieta și să slăbești, cinicul supraponderal din viața ta poate percepe decizia ta ca o respingere a propriilor sale alegeri. Acest lucru poate duce și la invidie dacă cinicul simte că este lăsat în urmă.
Lecții pentru viitor
Scepticii sunt oameni cheie, adevărate motoare pentru evoluție pentru că aprind scântei de curiozitate. Scepticii sunt oamenii care uneori ne împing adesea pe drumul cel bun, punând întrebări puternice și asumându-și rolul de „avocat al diavolului”.
Cinicii pot fi sursă de contemplare pentru că ne amintesc să nu cădem în capcana de a fi atât de atașați de o idee încât ne închidem de tot în fața unor noi posibilități. Personal, ori de câte ori simt că am nevoie să-mi apăr poziția emoțională într-un fel, în loc să o explorez deschis, caut să rezonez cu acea parte cinică a mea care trebuie să aibă dreptate întotdeauna. Așa că îmi reamintesc că nu sunt același lucru cu ideile mele și nu trebuie să le apăr vreodată ca atare.
Cinicii ne reamintesc, de asemenea, că trebuie să căutăm rezultate realiste și măsurabile. Cinicii ne mai ajută și în alt mod – prin simpla lor prezență. Atunci când rezultatele noastre personale sau profesionale sunt suficient de puternice pentru a incita un cinic în a avea o explozie emoțională, știm că ne aflăm pe drumul cel bun.
