Consum foarte mult conținut audio. Am abonament pe Audible din 2017, iar pe măsură ce programul meu s-a aglomerat am avut din ce în ce mai puțin timp să mă așez și să citesc. Fiind un maniac al productivității, calitate și defect în același timp, prefer să ascult cărțile în loc să le citesc pentru că adesea fac două lucruri în același timp.
Pot să mă plimb prin parc și să ascult un podcast, pot să alerg și să ascult o carte sau pot să pedalez la un antrenament și să ascult un interviu pe YouTube. Pot să consum informație de calitate în timp ce conduc la drum lung, iar lista poate continua.
În timp, am început să îmi dau seama când trebuie să iau piciorul de pe accelerație și când să mă opresc din „a face”, pentru a mă relaxa. Am tendința să lucrez mult, am tendința să nu mă opresc atunci când devine inconfortabil și am tendința să îmi iau prea multe responsabilități. Rezultatul contează la final, iar drumul meu până acolo poate să fie ușor sau greu, dar nu mă opresc niciodată.
Are legătură cu mentalitatea pe care mi-am antrenat-o prin cursele de anduranță, doar că uneori mă duce în zone extrem de toxice, în special spre „workaholism”.
Alternanța Cărți Tehnice/Muzică
Nu citesc ficțiune aproape deloc, în principal datorită priorităților pe care le-am avut în ultimii ani. Mă educ constant în anumite domenii cheie de care am nevoie pentru a conduce afacerea, pentru a face investiții sau pentru a învăța abilități noi, rămânând prea puțin timp liber pentru beletristică.
Așadar, majoritatea cărților pe care le ascult sau citesc sunt fie despre business, fie despre psihologie, marketing, istorie, filosofie sau doar biografii. Iar prea multă informație tehnică poate să devină obositoare.
Când am parcurs Camino de Santiago în 2020 mi-am dat seama rapid că aveam aceeași rutină în fiecare zi. Am ascultat atunci, cumulat, în jur de 60-70 de ore de conținut audio într-o singură lună, probabil echivalentul a 1600-1800 pagini de carte.
În fiecare zi aveam de mers între 19 și 29 de kilometri, cu un minim de patru ore și un maxim de șapte. Ultima etapă a traseului, ultimii kilometri ai zilei îi păstram mereu pentru muzică. Muzica bună mă relaxează și mă ajută să intru în starea de flow.
Am realizat atunci că mă pot ghida după simpla preferință a creierului meu când vine vorba de oboseală mintală și stres. În momentul în care sunt stresat și am nevoie să mă relaxez, trebuie doar să opresc cartea, podcastul, documentarul sau interviul și să pornesc muzica (am un playlist excelent cu recomandări personalizate, prin Spotify).
E un proces extrem de simplu care mă ajută să îmi dau seama când sunt aproape de a-mi scurtcircuita creierul. Am rafinat această alegere (cărți vs. muzică) pentru a preveni situațiile în care sunt „forțat” să nu mai consum conținut tehnic pentru că el, la rândul lui, m-ar consuma pe mine.
Aplic un fel de profilaxie, metaforic vorbind.
A nu se înțelege că nu ascult muzică decât rar, pentru a mă relaxa. Ascult muzică mereu când lucrez în fața laptopului. Problema apare prin faptul că cititul e, în general, o activitate relaxantă. Conținutul audio, pe care eu îl folosesc drept înlocuitor pentru print de cele mai multe ori, îl văd tot ca fiind ceva lejer, doar că poate să mă solicite foarte mult când sunt deja obosit sau stresat. Așadar, comparația mea se referă doar la momentele în care aș avea nevoie de o pauză de la conținutul audio extrem de tehnic.
Gânduri de final
În final, conceptul acesta se poate extrapola la orice altceva. Te îndemn să te gândești la ce anume faci tu când ești stresat și ai nevoie de relaxare. Te afunzi în beletristică? Muzică? Te pierzi în jocuri video sau filme? Consumi junk food? Faci sport? Ieși la o plimbare?
Care e semnalul care îți spune că trebuie să te oprești dintr-o direcție ce poate deveni toxică? Unde granița dintre stres și relaxare? Ai metode de a contrabalansa extremele din viața ta?
Cum le-ai putea optimiza?
