Cât de important e norocul pentru succes?

Oamenii nu acceptă cu ușurință norocul ca motiv al succesului, iar rațiunea din spate e simplă. Afectează percepția exterioară a propriului status social, subminând munca depusă, efortul brut, disciplina și autodeterminarea. Tocmai din acest motiv cred că e important să disec subiectul, mai ales că în lumea dezvoltării personale nu se vorbește aproape deloc despre asta. Totul se rezumă la „muncă, muncă, muncă”, iar toate creditele merg către un cumul de factori: abilități, tenacitate, talent, mindset, optimism, efort, inteligență emoțională.

Dar de ce este nevoie pentru a reuși? Care sunt secretele celor mai de succes oameni? Există o profundă presupunere că putem învăța de la ei, tocmai pentru că ale lor caracteristici personale i-au condus acolo unde sunt acum.

Această ipoteză nu stă doar la baza cărților de business, dezvoltare personală și profesională, ci și la baza modului în care distribuim resursele în societate, de la oportunități de lucru la faimă și până la subvenții guvernamentale sau până la decizii de politici publice. Avem tendința de a oferi resurse celor care au atins succesul în trecut și tindem să îi ignorăm pe cei care nu au avut succes, presupunând că cei mai de succes sunt și cei mai competenți.

Dar este această presupunere corectă? Deși un anumit număr de trăsături, printre care pasiunea, perseverența, imaginația, curiozitatea intelectuală și deschiderea spre experiență explică semnificativ diferențele de succes, sunt adesea intrigat de cât de mult din toată această epopee a succesului rămâne nexplicabilă.

În ultimii ani, o serie de studii și cărți, inclusiv cele ale lui Nassim Taleb sau Robert Frank, au sugerat că norocul și oportunitatea pot juca un rol mult mai mare decât am realizat vreodată, într-un număr variat de domenii, inclusiv investiții financiare, business, sport, artă, literatură, muzică și știință. Argumentul lor nu este că norocul este totul; desigur, contează talentul și abilitățile. În schimb, datele sugerează că pierdem o parte cu adevărat importantă a imaginii succesului dacă ne concentrăm doar pe caracteristicile personale în încercarea de a înțelege factorii determinanți ai succesului.

Să luăm în considerare câteva elemente

• Aproximativ jumătate din diferențele de venituri ale oamenilor din întreaga lume se explică prin țara lor de reședință și prin distribuția veniturilor în țara respectivă¹.
• Impactul științific este distribuit aleatoriu, cu productivitatea crescută (ca factor unic) având un efect limitat² asupra probabilității unei munci cu impact ridicat într-o carieră științifică.
• Cei cu nume de familie ale căror inițiale sunt în prima parte a alfabetului³ sunt mai predispuși să primească funcții în departamentele academice de top.
• Afișarea inițialelor în mijlocul numelui⁴ crește evaluările pozitive ale capacităților și realizărilor intelectuale ale oamenilor.
• Persoanele cu nume ușor de pronunțat sunt judecate mai pozitiv⁵ decât cele cu nume dificil de pronunțat.

Deși cele mai multe studii au fost efectuate în SUA sau în țări din vestul Europei, nu putem nega impactul pe care îl are norocul și oportunitatea în ceea ce numim succes.

O simulare-experiment

În încercarea de a face lumină în această problemă, fizicienii italieni Alessandro Pluchino și Andrea Raspisarda s-au alăturat economistului Alessio Biondo pentru a face prima încercare de cuantificare a rolului norocului și talentului în carierele de succes. Pentru a surprinde formal acest fenomen, ei au propus un model matematic⁶ care simulează evoluția carierelor unei populații imaginare într-o carieră de 40 de ani (de la 20-60 de ani).

Cercetătorii italieni au introdus un număr mare de indivizi ipotetici cu diferite grade de talent într-o lume imaginară și le-au lăsat viața să se desfășoare pe parcursul întregii cariere. Au definit talentul ca fiind un set de caracteristici personale care permit unei persoane să exploateze oportunități norocoase. Talentul poate include trăsături precum inteligență, abilități, motivație, determinare, gândire creativă, inteligență emoțională etc. Ideea este că oamenii mai talentați ar putea avea mai multe șanse să obțină maximul dintr-o anumită oportunitate.

Toți oamenii din simulare au început cu același nivel de succes (10 unități). La fiecare 6 luni, indivizii erau expuși unui anumit număr de evenimente norocoase (cu verde) și unui anumit număr de evenimente nefericite (cu roșu). Ori de câte ori o persoană întâmpina un eveniment nefericit, succesul său era redus la jumătate și, ori de câte ori o persoană întâlnea un eveniment norocos, succesul său se dubla proporțional cu talentul său (pentru a reflecta interacțiunea reală dintre talent și oportunitate).

Ce au găsit?

Ei bine, mai întâi au reprodus binecunoscutul „Principiu Pareto”, care prezice că un număr mic de oameni vor ajunge să obțină succesul în marea majoritate a populației. În rezultatul final al simulării de 40 de ani, în timp ce talentul a fost distribuit în mod normal, succesul nu a fost distribuit astfel. Cele 20 de persoane cu cel mai mare succes dețineau 44% din totalul succesului, în timp ce aproape jumătate din populație a rămas sub 10 unități de succes (care a fost condiția inițială). Acest lucru este în concordanță cu datele din lumea reală, deși există unele sugestii că în lumea reală, succesul este distribuit și mai inegal, doar opt oameni deținând aceeași bogăție ca cea mai săracă jumătate a lumii.

Deși o astfel de distribuție inegală poate părea nedreaptă, s-ar putea justifica dacă s-ar dovedi că cei mai de succes oameni erau într-adevăr cei mai talentați/competenți. Deci, ce a găsit simularea? Pe de o parte, talentul nu era irelevant pentru succes. În general, cei cu un talent mai mare au avut o probabilitate mai mare de a-și crește succesul prin exploatarea posibilităților oferite de noroc. De asemenea, cei mai de succes oameni au fost în mare parte cel puțin medii la nivel de talent. Așa că talentul a contat.

Cu toate acestea, talentul nu a fost cu siguranță suficient, tocmai pentru că cei mai talentați indivizi au fost rareori cei mai de succes. În general, oamenii mediocri, dar norocoși, au avut mult mai mult succes decât persoanele mai talentate, dar ghinioniste. Cei mai de succes oameni aveau tendința de a fi cei care erau doar puțin peste medie în ceea ce privește talentul, dar cu mult noroc în viața lor simulată.

Finanțare

Echipa italiană care a simulat rolul norocului în succes a făcut un pas mai departe, explorând eficacitatea unui număr de strategii de finanțare diferite în cadrul populației. Au aplicat strategii diferite la fiecare cinci ani pe parcursul celor 40 de ani de carieră.

Fără niciun fel de finanțare, s-a observat deja că cei mai de succes oameni erau foarte norocoși, cu niveluri de talent aproximativ medii. Ce s-a întâmplat odată ce au introdus diverse oportunități de finanțare în simulare?

Fără să intru în detalii, am să merg direct la concluzie. Cea mai bună strategie de finanțare dintre toate a fost una în care un număr egal de finanțare a fost distribuit tuturor. Distribuirea fondurilor cu o rată de 1 unitate la fiecare cinci ani a rezultat în 60% dintre cei mai talentați indivizi având un nivel de succes mai mare decât media, iar distribuirea fondurilor la o rată de 5 unități la fiecare cinci ani a dus la un rezultat în care 100% dintre cei mai talentați indivizi au obținut rezultate și impact!

Acest lucru sugerează că, dacă o agenție de finanțare sau un guvern are bani disponibili pentru distribuire în societate (exemplu – diversele fonduri UE sau de stat), ar fi înțelept să folosească acei bani în plus pentru a distribui bani tuturor, mai degrabă decât doar câtorva selectați.

Mediu

Cercetătorii italienti au rulat și simulări în care au variat mediul. Folosind acest cadru, au simulat fie un mediu foarte stimulant, bogat în oportunități pentru toată lumea (cum ar fi cel al țărilor bogate și industrializate, precum SUA), cât și un mediu mult mai puțin stimulant, cu foarte puține oportunități (precum cel al țărilor din lumea a treia).

Diferența dintre distribuția rezultatului mediului bogat în oportunități pentru toată lumea (sus) este imensă față de distribuția rezultatului mediului sărac în oportunități pentru toată lumea (jos). În universul simulat în partea de sus, un număr de indivizi cu talente medii până la foarte înalte au reușit să atingă niveluri foarte ridicate de succes, iar numărul mediu de indivizi cu talente medii care au atins cel puțin nivelurile medii de succes a fost destul de ridicat.

În contrast, în universul simulat în partea de jos a cifrei, nivelul general de succes al societății a fost scăzut, cu o medie de doar 18 persoane capabile să își mărească nivelul inițial de succes.

Concluzia

Rezultatele acestei simulări elucidante, care se potrivesc cu un număr tot mai mare de studii bazate pe date din lumea reală, sugerează cu tărie că norocul și oportunitatea joacă un rol subapreciat în determinarea nivelului final al succesului individual.

După cum subliniază cercetătorii, deoarece recompensele și resursele sunt de obicei acordate celor care sunt deja extrem de recompensați, acest lucru provoacă adesea o lipsă de oportunități pentru cei care sunt cei mai talentați (adică au cel mai mare potențial de a beneficia efectiv de resurse) și nu ține cont de rolul important al norocului, care poate apărea spontan pe tot parcursul procesului creativ.

Cercetătorii susțin că următorii factori sunt toți importanți pentru a oferi oamenilor mai multe șanse de succes: un mediu stimulator bogat în oportunități, o educație bună, instruire intensivă și o strategie eficientă pentru distribuirea fondurilor și a resurselor. Aceștia susțin că, la nivel macro de analiză, orice politică care poate influența acești factori va avea ca rezultat un progres colectiv și inovații mai mari pentru societate⁷.

Dar cel mai important lucru?

Ar putea avea un impact major la nivel individual.

1. Branko Milanovic; Global Inequality of Opportunity: How Much of Our Income Is Determined by Where We Live?. The Review of Economics and Statistics 2015; 97 (2): 452–460. doi: https://doi.org/10.1162/REST_a_00432
2. Sinatra, R., Wang, D., Deville, P., Song, C., & Barabási, A. L. (2016). Quantifying the evolution of individual scientific impact. Science (New York, N.Y.), 354(6312), aaf5239. https://doi.org/10.1126/science.aaf5239
3. Einav, Liran & Yariv, Leeat. (2006). What’s in a Surname? The Effects of Surname Initials on Academic Success. Journal of Economic Perspectives. 20. 175-188. 10.1257/089533006776526085.
4. Tilburg, Wijnand & Igou, Eric. (2014). The impact of middle names: Middle name initials enhance evaluations of intellectual performance. European Journal of Social Psychology. 44. 400-411. 10.1002/ejsp.2026.
5. Laham, Simon & Koval, Peter & Alter, Adam. (2012). The name-pronunciation effect: Why people like Mr. Smith more than Mr. Colquhoun. Journal of Experimental Social Psychology. in press. 10.1016/j.jesp.2011.12.002.
6. Biondo, Alessio Emanuele & Rapisarda, Andrea. (2018). Talent vs Luck: the role of randomness in success and failure. Advances in Complex Systems. 21. 10.1142/S0219525918500145.
7. Mare parte din conținut este adaptat din Scientific American.