„Mai ieși și tu pe afară”, s-a auzit zgomotos mama mea care se afla în tocul ușii. M-am uitat spre ea și am zis încet „Lasă-mă, mai joc puțin”, știind că trebuia să închei campania. Eram clasa a 6-a când am învățat să joc Age of Empires și preferam oricând să mă afund în experiența aceea imersivă, hipnotizantă. Era un joc de strategie formidabil în care am investit câteva sute de ore până să ajung la liceu.
Puteai începe din Epoca de piatră și îți puteai vedea imperiul cum trecea prin diverse Epoci. Puteai vedea evoluția în fața ochilor tăi, timp în care și alte civilizații se dezvoltau și te puteau ataca. Scopul? Să îi învingi în război.
Iar dincolo de strategie aveam să mai învăț un lucru interesant cu ajutorul Age of Empires.
Acvariul cu pești
Ani mai târziu, într-o zi oarecare când mă plimbam prin campusul universitar al facultății unde studiam cu Erasmus în Turcia, am avut epifania acvariului cu pești.
Ce înseamnă asta?
- Pe scurt, a fost șocul meu inițial când am început să călătoresc foarte mult, momentul când am realizat că România este un loc foarte mic, iar planeta este imensă. Este un lucru pe care l-am trăit, fiindu-mi aproape imposibil să îl descriu în cuvinte astfel încât mesajul să fie înțeles.
- A fost momentul când mi-am dat seama că nimeni nu are cum să te învețe asta, tocmai pentru că cei mai mulți oameni nu percep că România, la fel ca orice altă țară din lume, este un acvariu, iar dincolo de granițele sale se află un ocean.
- A fost momentul când am realizat că vreau să vizitez toate țările de pe planetă, nu doar din dorința mea de a explora și din dorința de aventură, ci pentru că toate experiențele pe care le acumulez sub centură văzând culturi diverse, istorii diferite și mentalități unice mă învață constant lucruri și mă ajută să evoluez ca om.
- A fost momentul când mi-am dat seama că acvariul vine cu tot felul de limitări (culturale, psihologice, geografice etc) și este responsabilitatea mea să înțeleg imaginea de ansamblu.
Negru
Îmi place să văd viața precum un joc video unde poți crește nivelul jucătorului (adică tu). Și cred cu tărie că viața poate fi asemănată cu harta de joc a Age of Empires.
Cum vine asta?
În funcție de modul de joc pe care îl pornești, în Age of Empires poți porni cu o clădire de bază și doi oameni. Atât. Imperiul tău începe cu doi oameni și o construcție.
Totul este negru în jurul tău, pentru că trebuie să trimiți oamenii să exploreze, să găsească resurse precum lemn, piatră, fier și mâncare. Negrul dispare pe măsură ce explorezi harta. Negrul înseamnă curiozitate și oportunități (resurse de care ai nevoie pentru a te dezvolta), dar și inamici și provocări (muncitori sau soldați ai imperiilor inamice sau animale sălbatice care pot ataca).
Nu știi niciodată ce se află dincolo de ceea ce e negru până când nu explorezi. Asta e frumusețea jocului. Ești într-un joc de strategie și nu ai cum să vezi imaginea de ansamblu (care e vitală pentru reușită) până când nu te miști.
Cu alte cuvinte, nu ai cum să evoluezi dacă stai pe loc.
Trebuie să transformi negrul într-o hartă ce îți oferă claritate și încredere.
Viața este fix ca un joc de strategie
- Nivelul 1 este despre mâncare și un acoperiș deasupra capului.
- Nivelul 2 este despre siguranță. Pentru că poți avea mâncare și acoperiș, dar poate fi război în jurul tău, sau poți avea o familie violentă.
- Nivelul 3 este despre relații. Este despre a găsi acei oameni pe care să îi iubești și acei oameni care să te iubească la rândul lor.
- Nivelul 4 este despre partea profesională, în esență. Este despre a construi abilități și despre a învăța. Este despre a adăuga valoare în viața celorlalți, la nivel societar.
- Nivelul 5 este despre a te asigura că viața ta va fi contat în momentul când nu vei mai fi. Este despre moștenirea ta.
După ce treci de nivelul 2 (care vine în mod implicit pentru cei mai mulți dintre noi), cu cât vezi imaginea de ansamblu mai bine, prin educație și prin experiențe, prin a explora dincolo de limitele auto-impuse sau impuse de societate, cu atât ai șanse mai mari să ai o viață împlinită.
Cu cât înțelegi cum funcționează lumea și cu cât ești capabil să realizezi că cine ești tu până la un anumit punct este rezultatul unui cumul de factori din „acvariul” în care te-ai născut, cu atât ai șanse mai mari să ajungi la nivelul 5 într-un mod cât se poate de natural și conștient. Pentru că te vei împinge să explorezi „negrul”.
Morala?
Explorează viața cât poți de mult.
Doar astfel poți evolua.
Și doar astfel îți poți găsi „de ce-ul”.
