În cultura noastră de „a face”, luatul de pauze într-un mod regulat poate fi intepretat ca o dovadă de lene sau lipsă de productivitate. Dar când sunt „executate” corect, momentele de pauză sunt cel mai bun hack de productivitate, tocmai pentru că ne permit să facem mai multe în mai puțin timp. Ne reîncarcă bateriile. Așadar, poate că ar trebui să nu mai glorificăm zilele lungi de lucru și orele continue de efort care provoacă epuizare. Uneori poate că ar trebui să luăm o pauză. Dar a petrece timp pe social media, de exemplu, nu se cataloghează ca fiind o pauză reală, care să regenereze mintea și corpul. Uite la ce mă refer.
Între august 2020 și august 2021 mi-am propus să scriu în fiecare zi și să postez un text pe MihaiVoinea.ro. La momentul notării acestor rânduri, încă mă aflu în provocare și pot vorbi extrem de clar despre importanța unei pauze corecte. S-au împlinit 9 luni de când nu am luat o singură zi liberă. Deși scrisul poate avea efect terapeutic și îl utilizez inclusiv ca modalitate de meditație activă și organizare a gândurilor, viața mea a fost prea dinamică în toată această perioadă și au existat suficient de multe zile în care nu aș fi avut chef să scriu. Dar tocmai ăsta-i farmecul.
Au fost zile în care aș fi vrut o pauză, epuizat fiind din cauza tuturor celorlalte responsabilități din viața mea, dar am perseverat. Am mers mai departe, am înghițit în sec, m-am așezat în fața laptopului și am scris. Provocarea mea este despre altceva, iar lecțiile glorioase pe care le-am învățat le voi scrie la finalul acestei perioade de un an.
Având în vedere că una dintre învățături este chiar despre calitatea pauzelor, dat fiind faptul că a trebuit să îmi perfecționez tehnica de relaxare pentru a face față acestei provocări de anduranță, uite ideile mele despre întreruperea intenționată a eforturilor. Nu e o listă exhaustivă, ci o listă cu lucruri pe care vreau să le ranforsez, dat fiind faptul că m-au ajutat enorm.
Concluziile mele despre pauză
„Motoarele” mele au fost turate foarte aproape de maxim în toată această perioadă de 9 luni, concentrându-mă pe a-mi optimiza stilul de viață astfel încât corpul și mintea să reziste la efortul constant, permanent, similar unui maraton. Chiar dacă nu am luat pauze complete, am învățat la primă mână de ce anume e nevoie pentru o odihnă potrivită – forțat fiind de nivelul de efort pe care l-am depus.
1. Deconectarea minții
Cel mai mare inamic al pauzelor este mintea, iar motivul este simplu. Ne putem opri din muncă, putem pleca de la birou, putem să ne mutăm fizic în altă parte, dar mintea poate rămâne ancorată în probleme neterminate (efectul Zeigarnik). Recunosc că este una dintre cele mai mari provocări pentru mine, dat fiind faptul că pandemia COVID-19 mi-a anulat o serie de unelte pe care le utilizam în trecut pentru a mă deconecta: călătoriile și antrenamentele pentru curse de anduranță. În plus, mintea mea a trebuit să funcționeze aproape constant pentru a găsi subiecte noi despre care să scriu. Deci chiar a fost incursiune interesantă.
Dar am mai descoperit ceva surprinzător.
Dacă atenția susținută pe o anumită senzație face senzația să dispară din conștientizarea de moment (gândește-te la momentele în care ne dăm cu parfum – ajungem să nu mai percepem mirosul după ceva timp), atenția concentrată pe un gând duce, în același mod, la diminuarea progresivă a intensității acelui gând din mintea noastră.
În loc să ne gândim la problemă fără oprire trebuie să creăm distrageri care să ne îndepărteze atenția de la sarcina pe care o avem pentru a ne putea întoarce cu o minte proaspătă, punând din nou reflectoarele pe subiectul care trebuie rezolvat.
O modalitate de a face acest lucru este să fie ne suprasolicităm abilitățile cognitive fie prin multitasking în pauze, fie să luăm o pauză completă. Chiar dacă pare contraintuitiv să adăugăm mai multă tensiune cognitivă în timpul unei pauze, cheia aici este să forțăm mintea să renunțe la gândul asupra problemei. E un fel de amestec forțat în culoarele minții, ca să deschidă noi unghiuri și să relaxeze mușchiul inițial al concentrării, să îi ofere o pauză.
Unde vreau să ajung cu asta?
Imersiunea completă a minții în altceva (clipuri video, filme sau realitate virtuală, în principiu), nu ajută prea mult, pentru că mintea rămâne pasivă, angrenată la nivel de atenție. Secretul e ca mintea să fie activă, ideal în ceva care pune rotițele interne în mișcare.
A doua variantă este, bineînțeles, pauza completă, pe care o voi descrie pe îndelete puțin mai târziu.
2. Deconectarea corpului
Obișnuiesc să merg în natură (într-un parc dacă sunt în oraș) pentru a face mișcare. De cele mai multe ori alerg. Deși funcționează și ca o deconectare a minții, faptul că îmi scot fizic corpul dintr-un mediu care mă solicită atunci când lucrez reprezintă cea mai bună scurtătură spre o pauză de calitate.
Aici sunt câteva nuanțe în ceea ce privește maximizarea momentelor petrecute în natură. Am observat că e o diferență enormă între a asculta muzică, între a asculta o carte audio și a merge, pur și simplu, fără un accesoriu audio. Muzica poate fi extrem de relaxantă, cărțile funcționează (pentru mine) doar dacă sunt ficțiune sau istorie, dar lipsa elementului audio este cea care face diferența cu adevărat. Ea deconectează și pune în mișcare rotițele interne ale minții, în lipsă de stimuli.
O altă greșeală frecventă în timpul pauzelor în natură sau prin mișcare – vorbitul la telefon. Nu te relaxezi cu adevărat atunci când ai o conversație cu cineva, mintea rămânând angrenată.
Rezumatul acestei idei? Există două variante – ori ieșirea în natură, ori mișcarea (prin orice fel de sport), ori îmbinarea celor două. Atenție însă la stimulii audio.
3. combustibilul
Unul dintre cele mai frecvente motive pentru care facem o pauză este pentru că al nostru corp ne spune că trebuie. Când stomacul mormăie mai tare decât gândurile din capul nostru, trebuie să facem ceva în legătură cu asta. Din păcate, alegerea unor alimente sau băuturi greșite ne poate epuiza energia mintală, mai degrabă decât să o refacă.
Este despre ceea ce ingerăm, fie că vorbim de hrană sau lichide. Am observat că a lua toate mesele (cu cantitățile împărțite într-un mod relativ egal), la pachet cu două, trei snack-uri pe zi, funcționează excelent pentru păstrarea unui nivel constant de energie. Eu mă bazez pe batoane proteice, fructe și ceaiuri pentru ceea ce consum între mesele principale. Am cel puțin trei-patru luni pe an în care evit alcoolul și cafeina, iar în rest caut să le mențin la minim. Niciodată nu consum zahăr comercial, prefer mierea sau alte surse naturale precum fructele.
Cu alte cuvinte, ceea ce intră în organism e absolut vital pentru o pauză de calitate.
4. Pauza completă
Aici intră toate formele de relaxare care ne deconectează într-o măsură cât mai mare de la realitatea înconjurătoare. Reprezintă ținta spre care ar trebui să ne îndreptăm cu pașii anteriori. Pauza adevărată începe în momentul în care reușim să deconectăm mintea și corpul de la stimuli sau stresori cotidieni.
Meditație. Eu, spre exemplu, meditez destul de des, nu zilnic, dar îmi iau cel puțin pauze în care să nu mă gândesc la nimic. Cu antrenament, reprezintă o formă excepțională de relaxare.
Somn. Cred cu tărie că cea mai pură formă de relaxare este somnul. Nu există niciun echivalent care să aibă un impact atât de mare ca odihna totală. Nu intru în detalii, dar sunt o tonă de studii care afirmă acest lucru, iar eu am realizat pe pielea mea că somnul este inclusiv cea mai rapidă scurtătură de diminuare a stresului.
Alte metode de relaxare de calitate pe care le-am găsit? Masajul, cititul de ficțiune, scrisul, mersul pe jos, jocurile de societate, contemplarea unui peisaj în natură sau privitul focului care arde sunt câteva exemple. Unele metode sunt mai active, altele mai pasive, dar secretul este să găsim ce anume funcționează la noi.
Concluzia
Primul pas este de „cool down”, ieșirea din zona de stimuli și stresori, în căutarea unei zone de echilibru în care să înceapă adevărata pauză – cea care regenerează și ne încarcă bateriile. Cel mai mare inamic în prima etapă este inerția atenției, forța invizibilă care ne împinge să facem constant ceva și să ne menținem ocupați.
Următorul pas este schimbarea mediului (fie prin sport, fie prin a merge fizic în altă locație). Apoi e important să acordăm o atenție deosebită alimentelor și băuturilor pentru că ele pot anula capacitatea de relaxare (prea multă cofeină după amiaza sau o cină bogată servită prea târziu pot deregla somnul). „Combustibilul” e incredibil de important pentru a menține nivelul de energie ridicat.
În final, ar trebui să reținem că o pauză adevărată este cea în care ne deconectăm cu totul de la griji și stimuli. Aici este responsabilitatea fiecăruia dintre noi să găsim cele mai optime variante, dar perseverența este cheia.
Nu există relaxare dacă nu ne dăm voie să luăm pauză cu adevărat, renunțând temporar la ideea de control.
