„Am nevoie de trei documente diferite ca să pot face solicitarea, ți-am trimis un SMS acum”, s-a auzit o voce de bărbat în boxele mașinii mele. Diferența de volum între muzica pe care o ascultam înainte să sune telefonul și vocea celui care mă sunase mă izbise puternic. Privirea mi-a scăpat pentru o fracțiune de secundă spre un panou alb din stânga autostrăzii pe care scria „Km 78”. Bordul îmi arăta că mergeam cu 128 kilometri pe oră, așa că se auzea și foarte puțin zgomot datorită vântului. „În regulă, Vlad, ți le trimit când opresc la o benzinărie”, am răspuns eu gânditor.
Era o zi de marți care începuse atipic, extrem de devreme și care avea să se termine cu peste 42 de apeluri în istoricul telefonului meu. În seara respectivă am stat și am numărat de câte ori vorbisem la telefon pentru că mă simțeam extrem de obosit. Căutam o modalitate de a evita astfel de situații în viitor. Căutam să învăț o lecție pentru a optimiza mai departe.
Ca antreprenor, sunt momente în care trebuie să turez motorul foarte tare în procesul de a crea sistemele necesare în afacere. Sunt anumite lucruri sensibile pe care nu le pot delega, astfel că uneori nu pot să nu fiu întrerupt.
Însă la bază, în sinea mea, știu că întreruperile reprezintă cea mai toxică otravă pentru performanță.
Bombardamentul digital
Trăim într-o eră în care suntem hiper-conectați.
Stăm cu ochii în ecrane un procent covârșitor din numărul de ore în care suntem treji. Fragmentările venite în special prin telefon, pentru că este tot timpul la noi, ne stimulează creierul până în punctul în care nu mai are timp de „reset”.
Întreaga filosofie a planetei este construită și rafinată constant pentru ne produce reacții emoționale cu o velocitate amețitoare. Pe măsură ce viețile noastre devin tot mai digitale, pe măsură ce economia începe să se învârtă tot mai mult în jurul acestui zeu virtual numit internet, lucrurile se schimbă în defavoarea capacității de concentrare și în defavoarea abilității de „a fi deconectați”.
Există un „incentive” tot mai mare pentru toți jucătorii din economia de piață să găsească metode creative de a angrena mintea umană. Pentru că tot acest bombardament digital are scopul de a cuceri autonomia atenției individuale cu scopul de a vinde.
Marea problemă este că, în imaginea de ansamblu, nu mai avem momente în care să stăm noi cu noi, să ne observăm gândurile și să avem un monolog mintal sănătos. Nu mai avem timp să facem toate astea tocmai pentru că suntem întrerupți constant din exterior – de ceva sau cineva care vrea ceva.
Rezistența la schimbare
Esența din spatele acestui fenomen?
Se poate asemăna cu o dependență, una foarte periculoasă. Dacă ar fi să comparăm cu dependența de mâncare sau de fumat, pe aceste două „le vezi”. Poți decide să consumi mâncare mai sănătoasă și să nu mai fumezi, însă atunci când răspunzi la telefon sau intri pe o rețea socială, nu faci efectiv diferența între informația bună și informația rea.
Apoi, ridicatul telefonului de pe masă a devenit un automatism. Nu există mecanisme de protecție, tocmai pentru că avem nevoie de tehnologie. Este o linie foarte fină între nevoia de a comunica sau de a afla ceva și disciplina de a face toate astea într-un mod calculat. Pentru că dacă nu luăm pauze conștiente, atenția ne este consumată de un monstru cu extrem de multe capete. Intrăm într-un labirint complex din care e foarte greu să ieșim.
Nu știm unde să ne oprim, pentru că poate „pierdem ceva” în online. Dar continuăm să alergăm într-o cursă în care am intrat singuri. Astfel ajungem la obezitate informațională și epuizare mintală. Ajungem la irascibilitate, oboseală și chiar anxietate. Ajungem să ne învârtim în cerc și să nu mai avem momente de calitate.
Soluția?
Una dintre ele ar fi să măsurăm timpul petrecut în fața ecranelor (pentru a optimiza). Alta ar fi să limităm forțat timpul petrecut zilnic pe laptop sau pe telefon (de exemplu, fără ecrane dupăa ora 21:00)s. O altă soluție ar fi să ne amintim constant, ori de câte ori ridicăm telefonul, că ar trebui să ne rezumăm la minimul necesar – tocmai pentru că reprezintă o distragere (esența aici este să îl asociem cu o nuanță negativă).
Însă de departe cea mai bună metodă este să blocăm tehnologia din jurul nostru când lucrăm. Indiferent ce facem, atunci când vrem să ne concentrăm ar trebui să punem telefonul pe modul avion și să ridicăm un fel de scut împotriva eventualelor distrageri. Ar trebui să baricadăm valul de informație.
Și totul se rezumă la capacitatea de a fi în permanență conștienți la direcțiile în care ne orientăm atenția, minut cu minut.
