În anii ’50 doi cardiologi americani pe nume Meyer Friedman și Ray Rosenman au descris prima dată teoria celor două tipuri dominante de personalitate — A și B. De fapt, ei au descoperit din greșeală tipul A după ce au observat că scaunele din sala de așteptare necesitau reparații destul de frecvent. Tapițerul care se ocupa mereu de refacerea scaunelor le-a inspectat la un moment dat cu atenție și a observat că materialul se uza în același loc într-o manieră neobișnuită. Ceva era diferit la pacienții celor doi cardiologi, pentru că nimeni nu uza scaunele în felul acela.
Spre deosebire de alți pacienți care așteptau răbădători în alte cabinete, pacienții cardiaci nu păreau a fi capabili să stea prea mult timp jos. Scaunele se uzau mereu la nivelul mânerelor și spre marginea din față.
Medicii au ignorat remarca în prima fază și a fost nevoie de încă cinci ani pentru a începe un studiu formal în această direcție.
„Te simți vinovat atunci când folosești timpul pentru a te relaxa?”
Friedman și Roseman au etichetat acest comportament ca aparținând tipului A de personalitate în 1976. Apoi s-au concentrat pe o serie de cercetări pentru a demonstra că oamenii cu tipul A de personalitate au un risc mai mare de boală coronariană și hipertensiune arterială, comparativ cu tipul B.
Ipoteza susține că oamenii care sunt competitivi, bine organizați, ambițioși, nerăbdători și extrem de atenți la acul de ceasornic fac parte din tipul A de personalitate. La polul celălalt, oamenii care sunt mai relaxați, nu atât de competitivi și nu atât de atenți la modul în care trece timpul fac parte din tipul B de personalitate.
Studiul inițial a durat 8 ani și jumătate și a fost concentrat pe bărbați sănătoși cu vârste curpinse între 35 și 59 de ani, iar printre întrebările care au făcut parte din chestionarul inițial se numără următoarele:
- Te simți vinovat atunci când folosești timpul pentru a te relaxa?
- În general, te miști repede, mănânci repede și faci cam totul pe grabă?
- Încerci constant să faci mai multe lucruri în același timp?
Trei mențiuni
- Studiile din deceniile următoare au demonstrat că deși incidența de boală coronariană crește, tipul A de personalitate nu reprezintă un factor de risc pentru mortalitate.
- În anii care au urmat s-a demonstrat inclusiv existența unui tip C de personalitate — cei care au dificultăți în a-și exprima emoțiile, în special pe cele negative, precum furia.
- În psihologie se folosește mai frecvent termenul de „tipare de comportament” în loc de „tipuri de personalitate”.
Originile sentimentului de „urgency”
Tempo-ul vieții a crescut accelerat de la începutul revoluției industriale. La finalul secolului 20 viața deja era extrem de organizată în jurul acului de ceasornic, în special în culturile vestice. Mai târziu, calculatoarele au contribuit exponențial la accererarea orientării temporale.
Operațiunile dintr-un computer pot avea loc lejer la a miliarda parte dintr-o secundă, iar capacitatea tehnologiei a creat noi standarde pentru eficiență și eficacitate organizațională.
Accelerarea orientării în timp ne afectează pe toți. Consumerismul doar a adăugat enorm de mulți factori în plus în seria de activități zilnice și elemente pe care trebuie să le procesăm — cu același creier, din punct de vedere anatomic și fiziologic, pe care l-au avut și strămoșii noștri care au inventat agricultura acum 10.000 de ani.
În toată ecuația societății moderne, presiunea nu ne afectează pe toți la fel. Poate să fie provocatoare pentru un individ și debilitantă pentru altul.
Contează foarte multe „lentila” prin care interpretăm realitatea. Contează unghiul din care privim și uneltele pe care le folosim.
Gânduri de final
Eu trăiesc cu un sentiment constant de „urgency”, de aici și ideea articolului. Sunt mereu în acțiune, cu mânecile suflecate și gata să gestionez orice îmi apare în cale. Actul de a scrie în fiecare zi chiar din direcția asta s-a născut — pentru că mă temperează și mă ajută să fiu mai calculat, mai orientat spre prezent, nu doar spre ceea ce am în față.
În loc să stau cu ambii bocanci în viitor, acum stau cu un bocanc în prezent și unul în față pe axa temporală.
Mă ajută să fiu mai ancorat.
Motivul pentru care e important să calibrezi acel „urgency” ține de sănătate, așa cum am povestit la început despre tipurile de personalitate și legătura cu boala coronariană. În realitate, stresul e cel mai mare dușman, având implicații pe multe alte sisteme și funcții ale organismului.
Calibrarea dorinței de a înainta mai repede înseamnă să te concentrezi pe fiecare lucru în parte și să încetezi să mai calculezi în background cum și când îl vei face pe următorul. Pentru asta ai nevoie, evident, de o mai bună organizare și trebuie să nu mai iei lucrurile atât de mult în serios.
Găsește echilibrul între tipul A și tipul B de personalitate.
Asta e tot.
