Pentru început, nu sunt fan al specializării într-un singur domeniu. Sunt mai degrabă fan al generalismului1, acesta fiind și unul dintre motivele pentru care mi-am întrerupt cariera medicală. Mă fascinează mai mult viața de antreprenor, locul unde trebuie să pun cap la cap piese de puzzle din direcții diferite.
În altă ordine de idei, cred cu tărie că nu există conceptul de „nivel” doar într-un singur domeniu. Nivelul într-un anumit domeniu (carieră, relații, situație financiară și așa mai departe) e o medie a tuturor sub-nivelurilor, o medie a cunoștințelor, abilităților și experienței în fiecare capitol al unui domeniu mare.
Mai departe, nivelul general al unui om, acest termen extrem de vag dar necesar în articolul de față, e dat de media nivelurilor pe toate planurile vieții. Cu alte cuvinte, în orice ecuație există un cumul de elemente la mijloc, nu unul singur.
Pentru a face subiectul mai ușor, ma voi referi strict la țeluri. Mă voi referi la nivelul unui om ținând cont de nivelul său de experiență în raport cu un anumit obiectiv sau o anumită abilitate.
Așadar, în ce direcție ar trebui să mergi, ca începător, ca mediocru (nivel intermediar) sau ca expert?
Pe ce ar trebui să te concentrezi?
Ce anume contează cel mai mult la fiecare etapă?
Pentru începător, execuția e cheia
Cantitatea e privită mereu dintr-un unghi nesănătos, ca și când calitatea ar fi singurul obiectiv absolut și s-ar putea obține bătând din palme. În realitate, cantitatea trebuie să existe ca obiectiv inițial.
Ca începător, nu trebuie să te intereseze strategia și nici rafinamentul. Ai nevoie să depui zeci, sute, mii de ore de efort și să te perfecționezi, indiferent că vorbim de o abilitate sau de carieră.
Și în cazul obiectivelor clasice, cel mai important lucru este primul pas. Execuția e cea mai importantă, pentru că ea oferă feedback imediat și îți arată ce pași urmează. Contemplarea unei idei nu oferă rezultate palpabile. Doar acțiunea contează la început.
Execuția înseamnă fortificarea disciplinei, înțelegerea mai profundă a conceptului de motivație, căpătarea de experiență și înțelegerea subtilităților procesului.
Pentru nivelul intermediar (mediocrul), strategia e soluția
Odată cucerită disciplina și odată ce forța brută a execuției a fost pusă în mișcare, e timpul pentru crearea unei strategii. Acțiunea are nevoie de un plan după ce a fost creată fundația necesară startului.
Strategia e cea care oferă mai multă claritate și direcție. Metaforic vorbind, dacă la primul nivel contează doar să pornești motorul și să apeși pedala de accelerație, aici e important să scoți harta și apoi să pui mâna pe volan după ce ai planificat direcția în care te deplasezi.
Strategia este un „strat” necesar peste fundație pentru a merge mai departe.
Pentru expert, totul se rezumă la mindset
Dacă mă întrebi pe mine, mentalitatea ar trebui să existe încă de la primul pas, dar nu este întotdeauna cazul. De cele mai multe ori, forța brută (execuția) și strategia (planificarea) ne împing suficient de bine înainte, fără să existe conștientizarea conceptului de mindset.
Am văzut mulți oameni care sunt blocați fie la nivelul începătorului (execuție la infinit, și atât), fie la nivelul de planificare (fără să înțeleagă puterea modului de gândire).
La nivelul de expert e nevoie de strategie pentru tiparele de gândire. Cu alte cuvinte, nu mai aplici strategia și planificarea pe lumea materială (roadmap, pași de execuție, deadline-uri), ci pe propriul creier și propria gândire.
Motivul e simplu.
Măiestria înseamnă atenție la cele mai mici detalii în timp ce îți păstrezi imaginea de ansamblu și în timp ce poți fi un fin observator al propriilor comportamente și moduri de gândire.
Dacă primele două niveluri sunt despre rezultate în exterior (execuție pentru a rafina procesul, apoi strategie pentru maximizare și claritate), nivelul trei este despre ceea ce e în interior.
Paradoxal, schimbările de paradigmă sunt cele care aduc cele mai mari transformări, dar nu le poți atinge decât în lumea abstractă.
