
Până să intru la liceu aveam o viziune destul de naivă despre societate, în general. Eram doar un copil care trăia într-un „acvariu” reprezentat de granițele geografice ale unei regiuni din România. Rareori m-am avântat în afara acelei zone până la 14 ani, și niciodată în afara țării. Nu înțelegeam, așadar, de ce auzeam la TV despre oameni care furau, comiteau crime sau gândeau diametral opus față de mine. Eu trăiam în lumea mea și aveam impresia că toți erau la fel, sau cel puțin trebuiau să fie ca mine. Nu?
Apoi am crescut și am început să văd altfel realitatea din jurul meu. Însă am continuat să observ mici nuanțe, poate chiar mici slăbiciuni în modul meu de gândire și de analiză a realității înconjurătoare. Pe la 20 și un pic de ani am început să citesc despre erori cognitive și alte „fallacies” față de care nu suntem, niciunul dintre noi, imuni.
Presupuneri greșite
Efectul consens fals este o prejudecată cognitivă, un „bias” care constă în tendința de a crede că mulți oameni gândesc în mod similar cu tine. Cu alte cuvinte, constă într-o supraestimare a gradului de acord pe care îl au alții cu aceleași comportamente, idei sau atitudini.
Ce înseamnă asta?
Concret, în 1977, trei cercetători au realizat un studiu cu ajutorul unor studenți. I-au rugat pe aceștia să răspundă la două întrebări.
Inițial au fost întrebați dacă ar fi de acord să poarte o pancartă agățată de ei prin campus, pancartă ce ar fi avut mesajul „Căiți-vă”. Evident, s-au creat două tabere. Unii au fost de acord să poarte pancarta, alții nu. Însă li s-a cerut să ofere o estimare a numărului de persoane care credeau că au răspuns același lucru ca și ei. Cu alte cuvinte, li s-a cerut să estimeze câți alți studenți au spus că vor purta sau nu vor purta afișul respectiv, în funcție de caz.
Ambele grupuri de studenți au avut tendința de a supraestima numărul de persoane. În cazul celor care fuseseră de acord să poarte pancarta, în medie, răspunsurile lor au avut o medie de 60% – procentul total de studenți care ar fi spus „da” la propunerea de a purta pancarta.
La polul opus, cei care au nu au fost de acord cu propunerea au spus că doar 27% dintre studenții chestionați ar îndrăzni să poarte afișul. Ambele răspunsuri au fost supraestimate.
Sursa efectului de consens fals
Sunt multe ipoteze care au încercat să explice de-a lungul timpului de ce tindem să supraestimăm ceea ce credem.
În primul rând, „bulele sociale” în care trăim potențează această prejudecată cognitivă. Dacă stăm lângă oameni care împărtășesc multe puncte în comun cu noi, asta ne poate întări concepția greșită că mulți alții gândesc la fel. Apoi mai este o altă nuanță – simplul gând că nu suntem singurii care gândim în acest fel poate fi un factor cheie în construirea și menținerea unei stime de sine solide.
A doua ipoteză celebră este cea a mecanismului de apărare și este legată de nuanța menționată anterior. Din unghiul acesta, efectul de consens fals poate fi un comportament spontan, automat, înnăscut, care probabil încearcă să ne protejeze încrederea de sine. Nu vrem să greșim și am lua-o razna dacă nu am găsi un „sprijin imaginar”, chiar dacă supraestimat, la ceilalți indivizi din societatea complexă în care trăim. Cu alte cuvinte, poate că viața ar fi ceva mai tristă dacă am realiza, conștient, că toți suntem extrem de diferiți și nu gândim atât de asemănător precum am crede.
Concluzia
Dacă tu ai o epifanie, vei tinde să crezi că cei mai mulți oameni din jurul tău au ajuns deja la concluzia ai ajuns tu. Dacă tu evoluezi ca om, vei ajunge să crezi că cei mai mulți oameni din jurul tău au evoluat, cel puțin într-o anumită măsură. Dacă tu gândești într-un anumit mod, vei crede că mai mulți oameni din jurul tău gândesc la fel ca tine, chiar dacă, în realitate, vor fi mai puțini.
Indiferent ce experiență ai, indiferent ce viziune despre realitate ai, nu uita să presupui întotdeauna că lumea e mult mai vastă și mai complexă decât crezi.
Mozaicul de personalități, tipare de gândire, opinii și convingeri este efectiv imens.
Acceptă de la început faptul că vei face estimări greșite. Acceptă că nu există certitudini. Și nu fii niciodată prea radical în opinii, pentru că s-ar putea să te înșeli.
Inevitabil, vei cădea pradă efectului de consens fals, dar ceea ce contează este abilitatea de a observa când vei face asta.