La mijlocul anilor 2000, puștan fiind, îmi plăcea să testez tot felul de programe. Din aproape în aproape am ajuns la un browser numit Opera, pe care l-am folosit ani la rând. Chestia cea mai mișto era faptul că îl puteai seta în așa manieră încât să îți păstreze toate taburile deschise pentru sesiunea următoare — lucru nu tocmai simplu pentru vremea aceea. Practic, puteai reveni automat la ceea ce făceai înainte să închizi computerul.
Anii au trecut și deși am renunțat la acel browser între timp, funcția care îmi permitea să revin imediat la sesiunea anterioară a rămas un element central în viața mea. Niciodată nu m-am gândit că actul banal de a-mi lăsa o serie de taburi deschise spune ceva despre mine și, în același timp, îmi lasă procese deschise în „fundalul minții”.
Vârful obiceiului meu a fost atins prin 2018, când realizasem că cele mai vechi două ferestre deschise aveau aproape un an vechime. Le-am închis după ce am parcurs materialul și mi-am promis că nu voi mai lăsa nimic deschis perioade atât de mari. Apoi, fiind în continuă mișcare și mereu cu treabă de făcut, am mai picat de câteva ori în capcana de a-mi lăsa ferestre deschise săptămâni sau luni de zile.
Recent am început un proces amplu de curățenie generală prin care caut să îmi organizez mai bine anumite părți din viață și din business. Așadar, am pornit un nou challenge pe termen lung — de fiecare dată când iau pauză, închid laptopul, îl pun pe sleep, plec sau fac orice altceva care nu necesită prezența mea fizică, închid toate tab-urile în browser.
Motivul e simplu — deși cunosc foarte bine faptul că multitasking-ul nu e benefic, natura rolului meu în afacerea pe care o conduc îmi cere atenție distributivă. Am multe zile în care prind relativ puține momente de concentrare la capacitate maximă, iar în imaginea de ansamblu am descoperit că toate elementele mici contează.
Trebuie să continui cu mai multă atenție, acordând atenție proiectelor și lucrurilor din viața mea pe rând, nu divizat și în același timp.
La finalul zilei, e responsabilitatea mea să fac tot ce ține de mine pentru a progresa.
Fiecare tab e un drum deschis
Fiecare tab e o lume deschisă. Fiecare tab e o oportunitate de distragere. Fiecare tab nou slăbește disciplina și fură atenție. Fiecare tab nou e o călătorie care poate să dureze câteva ore.
Mi-a luat peste un deceniu să înțeleg la un nivel fundamental cât de importantă e atenția și concentrarea. Chiar am scris un articol foarte cuprinzător despre „Autonomia atenției” acum ceva timp, dar constant m-am uitat doar la lucrurile de suprafață. Am privit mereu subiectul la nivel de mindset și am făcut relativ puține modificări la nivel de comportamente.
Nu m-am dus atât de „în detaliu”, spre banelele taburi de browser.
Cu toții trăim pe pilot automat în multe arii ale vieții. E modul în care funcționează mintea umană — preferă întotdeauna să se folosească de circuitele bine bătătorite de la nivelul creierului, preferă mereu automatismele și nu îi place să învețe lucruri noi.
Deși creierul e cel mai avansat supercomputer de pe planetă, scopul lui e să ne asigure supraviețuirea și face asta optimizând procesele de care e responsabil. Economisește energie 24/7 și preferă oricând calea ușoară — nu are sens să se avânte în necunoscut dacă are tot ce îi trebuie.
De asta suntem sclavii automatismelor și rutinele fac atât de mult sens pentru noi. De asta cei mai mulți dintre noi nici nu realizăm că obiceiuri mici, aproape insesizabile, pot face o diferență enorm în ceea ce privește calitatea vieții pe termen lung.
Selecția naturală aplicată pe comportamente
E extraordinar de util să deschizi taburi multiple în anumite situații, însă e atât de ușor să abuzezi de opțiunea asta. Orice este peste trei taburi e un teritoriu incert în care productivitatea, concentrarea și disciplina sunt afectate. Multitudinea de ferestre deschise în browser încetinește capacitatea mintală și emoțională, mai ales atunci când sunt deschise complet aleatoriu.
Ideea de challenge mă forțează să îmi resetez modul în care lucrez și modul în care privesc broswerul. În trecut, de fiecare dată când îl deschideam eram copleșit de numărul de taburi deschise. De acum încolo voi decide cu mai multă atenție orice nouă fereastră care va rămâne deschisă pentru că am în plan să lucrez cu maxim una deschisă.
În ultimele zile în care am testat abordarea am realizat că uneori taburile deschise reprezintă „sarcini false” de care trebuie să mă ocup în viitor — și de care nu am neapărat nevoie. Sunt piste pe care le urmez și care îmi consumă timp.
Esența de aici e selectivitatea.
Consumerismul epocii în care trăim ne dictează faptul că „mai mult” e mai bine, însă dacă ai un mindset setat pe evoluție constantă trebuie să știi când să optimizezi ceea ce faci.
Nu există niciodată „mai mult” fără optimizare și selecție. La urma urmei, până și natura îi selectează pe cei mai agili și puternici.
Noi de ce nu am aplica teoria selecției naturale pe comportamentele noastre?
O unealtă extraordinară atunci când e folosită corect
Te provoc să lucrezi cu maxim o fereastră deschisă în browser pentru următoarele 30 de zile. Dacă nu poți să faci asta, cel mai probabil ești dependent de distragerea atenției. Foarte mulți oameni sunt și nu e nimic rău în asta.
Însă a recunoaște că acest comportament îți degradează capacitatea cognitivă contează enorm. Te provoc să testezi, să vezi cum e și să observi cât de mult „plătești” cu atenția ta lucruri inutile. Te provoc să selectezi cu atenție direcțiile în care îți oferi atenția.
E ok să ai mai multe taburi deschise dacă situația îți cere asta. Însă modul în care ar trebui să abordezi situația ar trebui să fie liniar, progresiv. Ar trebui să folosești conținutul din fiecare tab, unul câte unul, și apoi să închizi fiecare fereastră pe rând.
Funcția de a deschide noi ferestre în browser e una genială și nu sunt împotriva ei. Scopul provocării e să reconfigurezi modul în care folosești o unealtă importantă — pentru mulți ani de acum încolo.
La finalul celor 30 de zile ai putea avea mai mult control de sine și o perspectivă mai bună asupra unui obicei de care ne folosim extrem de frecvent.
Ai puțin de pierdut și mult de câștigat.
Accepți provocarea?
