Franc vorbind, prima dată când am început să citesc dezvoltare personală eram în liceu și mă părăsise iubita. Am început cu o carte despre dinamica socială și jocul seducției. A fost o decizie extraordinară, pentru că am înțeles unde greșisem și ce trebuia îmbunătățit. Aveam să repet procesul acesta ani la rând ulterior, investind în educația mea ori de câte ori descopeream o slăbiciune, simțeam o durere sau aveam un eșec.
Câțiva ani mai târziu, ajuns în anul IV la medicină, am pus bazele primei platforme educaționale și am creat entitatea legală pentru ceea ce avea să devină Marsilian. Pornisem business-ul pentru că eram motivat de o durere celebră în jocul vieții.
Lipsa banilor.
Aveam tot ce îmi era necesar să trăiesc o viață decentă, fără prea multe dorințe, dar îmi doream mai mult și eram dispus să depun efortul. Banii de buzunar primiți de la părinți nu mai erau suficienți de multă vreme, iar eu îmi doream să călătoresc, să experimentez viața în mai multe direcții și să am libertate de decizie.
Uitându-mă în urmă, durerea a fost motorul meu pentru motivație atunci. Însă ce se întâmplă atunci când nu ai suficientă frustrare în rezervor pentru a te propulsa mai departe?
Cum să inventezi durere atunci când nu există
„Pilotul automat” e un termen generic care provine din industria aeronautică. Atunci când un avion e pus pe „pilot automat”, tehnologia computerului face toate calculele și ia decizii (într-o mare măsură) în locul căpitanului aeronavei. În termeni simpli, menține aceeași viteză, aceeași înălțime și zboară pe traiectoria setată.
Ce înseamnă pilotul automat pentru tine?
Pilotul automat este programul genetic prin care îți este asigurată supraviețuirea fizică. Dar supraviețuirea e singura destinație pe care o atingi daca funcționezi pe pilot automat. E de ajuns să mergi pe stradă sau să stai într-un metrou la oră de vârf ca să observi oameni gânditori cu priviri goale, stinse, oameni care nu sunt prezenți în moment, ci doar merg din punctul A în punctul B fără să fie acolo.
Viața pe pilot automat e o viață trăită din inerție, cuprinzând o serie de automatisme și obiceiuri care se păstrează din confort. Viața pe pilot automat e precum viața unui robot care nu e foarte conștient de ce trăiește, de ceea ce simte, de tiparele sale comportamentale și de convingerile care îi guvernează viața.
Iar un robot nu știe că nu el face alegerile, ci „programul” cu care funcționează.
Problema cu pilotul automat este că nu tu decizi cum acționezi, ce simți, ce gândești și cum trăiești. O face „programul”, care de cele mai multe ori e reprezentat de zonele inferioare ierarhic ale creierului uman. O face societatea. O fac alți oameni. O fac consecințele acțiunilor tale.
Toate astea se întâmplă în lipsa durerii, într-o lume a confortului.
- Mergi la stomatolog sau la medic atunci când te doare.
- Cauți să înveți și să te educi abia după un eșec.
- Intri la dietă pentru că ți-a scăzut stima de sine.
- Te apuci de sport atunci când corpul cedează și durerea nu se mai oprește.
- Mergi la job nu din plăcere, ci pentru că ai nevoie de bani.
Cu alte cuvinte, reacționezi la durere.
Iar asta e perfect în regulă.
Pentru că poți inventa durere.
Te poți folosi de ea pentru a-ți găsi motivație mai repede, mai ales atunci când nu ai „tragere” să te miști.
Durerea dă reset ușor
Cea mai simplă metoda de a reseta pilotul automat și de a face o schimbare este să găsești durere. Cea mai bună modalitate de a scurtcircuita obiceiurile formate în ani de zile sau tiparele toxice de gândire este să inventezi durere atunci când nu o poți găsi.
Da, ai citit bine.
Durerea are o conotație foarte largă în contextul acestui subiect.
Dacă nu te poți motiva, găsește ceva care să te nemulțumească. Fă exerciții ample de imaginație. Caută frustrare în mintea ta. Întreabă-te cine vei fi peste 20 de ani dacă mergi pe drumul actual. Gândește-te cu atenție la drumul pe care mergi. Testează.
Sursa durerii poate fi orice.
Motorul motivației se poate naște din absolut orice gând, idee sau strategie. Și reiterez, nu trebuie să fie real. Imaginează-ți eșecul în cele mai mici detalii. Simte-l pe șira spinării și dă-ți voie să transpiri de stres și teamă dacă e cazul. Imersează-te cu totul într-o circumstanță care poate fi o sursă de durere. Caută să îți declanșezi un mecanism de „fight or flight” sau mergi cât mai aproape de el. Simte durere gândindu-te la scenarii negative posibile.
E contraintuitiv, dar fă tot posibilul să simți inconfortul.
Scopul e să îți păcălești mintea cu un scenariu realist și să găsești cea mai simplă formă de motivație – prin durere.
Gânduri de final
Motivația care are origini exterioare (precum durerea) e o formă slabă și extrem de neperformantă de a determina o acțiune. E un fel de Pavlov 101.
La polul opus, cea mai puternică formă de motivație vine din interior și e cel mai dificil de cultivat. Ai nevoie de o conștientizare profundă a personalității tale, a abilităților, minusurilor, dar și a realității. Motivația intrinsecă-pozitivă se naște prin cultivarea vocației și a scopului în viață.
O găsești atunci când reușești să aliniezi comportamentele cu identitatea și misiunea ta. Nu ai nevoie de factori exteriori care să te țină motivat, pentru că ai aprins un foc care arde în tine și îți propulsează „motorul”.
Însă motivația născută din durere, deși nesustenabilă și inconstantă, e formidabilă atunci când ești la început. E fantastică atunci când cauți o scurtătură, atunci când doar îți dorești să pornești motorul și să te pui în mișcare.
Sunt un mare adept al ideilor controversate, precum „cantitatea bate uneori calitatea” sau „orice alegere e cea mai bună alegere”. Cred cu tărie că e mai important să începi și să faci, în orice condiții, pentru ca apoi să rafinezi efortul brut și să-ți perfecționezi „opera”.
Nu ai cum să obții rezultate remarcabile din prima. E nevoie de transpirație.
Iar durerea poate fi un combustibil extraordinar pentru motivația de a începe.
