Acum mulți ani cineva mi-a răspuns într-o conversație pe messenger: „Ce repede procesezi și răspunzi”. Ceva ani mai târziu, după multe alte indicii similare, am realizat că mă mișc prin viață cu viteză. Nu la volan, ci în toate activitățile cotidiene în care mă implic 100% – îmi place să nu amân, să fiu decisiv și ferm, apăsând „pedala de accelerație” ori de câte ori pot. Asta înseamnă că trebuie să îmi blochez timp în program pentru atunci când vreau să mă odihnesc, pentru atunci când meditez sau fac alte activități prin care dau pauză creierului și corpului.
Modul meu implicit e viteza, încetinind doar pentru a-mi reîncărca bateriile. Uite de ce.
Se spune că trebuie să te „bucuri de viață” și să te „bucuri de proces”, aceasta fiind un fel mantra pentru a justifica derularea cu viteză mai mică a proceselor de zi cu zi. E un fel de mantra care justifică uciderea obiectivelor ce au nevoie de viteză. Însă e o convingere limitativă să presupui că a te mișca mai repede prin viață înseamnă a face ceva greșit. Și e înșelător să spui că viteza poate genera prea mult stres.
Atingerea rapidă a obiectivelor e MULT mai satisfăcătoare. Tempo-ul rapid e CUM te bucuri de proces. Și unele obiective nu pot fi atinse deloc încet, deci în multe cazuri mai rapid înseamnă succes, în timp ce mai lent înseamnă eșec. Mai mult, dacă viteza face ca procesul de atingere a obiectivelor să fie mai puțin plăcută pentru tine, probabil că ai ales obiectivele greșite. Dacă nu le vrei mai devreme, probabil că nu le vrei deloc.
De ce viteză?
Ce îmi place la viteză este că mă împinge nu doar să îmi ating obiectivul, ci și să devin o persoană mai bună pe parcurs. Pentru a atinge un obiectiv mai repede, trebuie să mă schimb. Trebuie să scap de anumite convingeri limitative. Trebuie să mă organizez mai bine. Trebuie să mă concentrez mai bine. Trebuie să renunț la anumite obiceiuri sau elemente care nu mă ajută. Trebuie să cultiv noi relații cu oameni care au aceeași idee sau au trecut prin ceea ce plănuiesc eu să fac. Trebuie să mă ocup mai bine de evitarea distragerilor.
Iar din moment ce îmi place să mă dezvolt ca om, obiectivele care mă provoacă în felul acesta sunt mult mai atrăgătoare decât obiectivele care nu o fac. Aspectul vitezei este ceea ce mă ajută să mă bucur de proces și să rămân concentrat. Fără o viteză suficientă, uneori lipsește satisfacția.
Imaginează-ți cum ar fi să joci jocul preferat la 1/3 sau 1/10 din viteza normală. Te ajută asta să te bucuri mai mult sau mai puțin de joc? Pentru unii, poate că ajută. Șahul poate fi extrem plăcut la un ritm foarte lent. Nu sugerez că toate obiectivele trebuie accelerate. Sugerez că e nevoie de o analiză atentă pentru a vedea ce viteză e necesară pentru fiecare tip de obiectiv.
Cert este că nu trebuie să excluzi viteza ca fiind un generator (negatic) de stres. Nu tot stresul este rău. Un tempo rapid poate crea foarte mult eustres – stres pozitiv, benefic. Poate însemna, de asemenea, diferența dintre atingerea unui obiectiv și eșecul în atingerea acestuia. Nu e prea distractiv să te miști atât de încet încât să nu reușești să obții rezultatul dorit.
Poți oricând să justifici acest eșec, în retrospectivă, cu o mentalitate de tipul „cel puțin am învățat ceva din asta” sau „m-am bucurat de proces” și asta poate ajuta până la un anumit punct. Dar nu îți aduce rezultatul. În schimb, e mai bine să și înveți ceva din efortul tău, dar să și atingi obiectivul.
Câtă viteză e bună?
Nu vorbesc despre creșteri incrementale ale vitezei. Sugerez să iei în considerare o creștere de cel puțin două ori a vitezei. Gândește-te chiar la o creștere de 10 ori. Uită-te la unul dintre obiectivele tale și întreabă-te: „Cum aș putea atinge acest obiectiv de 2 ori, de 5 ori sau chiar de 10 ori mai repede?” Personal, îmi place varianta cu 10 pentru că mă face să mă gândesc într-o direcție complet nouă și uneori îmi demontează integral paradigma normală, forțându-mă să caut alternative noi, mai productive.
Creșterea vitezei mă ajută în business pentru că amplifică numărul de clienți și vânzările, procesul cu care se derulează lucrurile, dar și puterea de implementare a ideilor noi. Aș putea spune că viteza e vitală în afaceri. În plan personal, viteza m-a ajutat să îmi coordonez diverse proiecte simultan, de la a călători pe multiple continente și a conduce business-ul remote până la a mă antrena pentru curse de anduranță.
Un alt exemplu este provocarea de a scrie în fiecare zi timp de un an, între 2020 și 2021, lucru care m-a ajutat să generez echivalentul a cărți întregi de conținut, lucru pe care nu l-aș fi reușit dacă nu mi-aș fi setat o viteză mare pentru actul de creație.
Nivelul optim de viteză este responsabilitatea fiecăruia, însă e nevoie să ieși din tipare prima dată când faci asta, în special dacă nu ești obișnuit să te miști repede. O creștere incrementală, de 10-20% nu va face nicio diferență, pentru că tentația va fi prea mare să revii la normal.
Concluzia
Viteza aduce greșeli multe, iar asta e perfect normal. Uneori execuția nu va fi atât de elegantă și „sculptată” precum ar fi la o viteză mai mică, dar asta nu contează pe termen lung – pentru că experiența generată de cantitate va duce la rafinarea calității. În plus, „fructele” rezultatelor pe care le obții funcționând la o viteză mai mare vor fi ca un bulgăre de zăpadă și vor angrena și alte rezultate pe parcurs. Apoi mai este vorba și de întreaga energie cu care vine la pachet viteza – e mai mult entuziasm și mai multă pasiune la mijloc. Iar mergând prea încet, acestea dispar.
Îndemnul de final?
Alege un obiectiv și caută alternative prin care să îl atingi de 2, 5 sau chiar 10 ori mai repede. Indiferent dacă se aprinde flacăra creativității sau nu în mintea ta, poți alege să mărești viteza în procesul pe care îl urmezi în mod normal.
Secretul e să începi și să vezi ce se întâmplă.
Pentru că s-ar putea să-ți placă.
