
În 2013 am început pentru prima dată să câștig bani online făcând freelancing — lucrând cu câțiva clienți din România și mult mai mulți din afara țării. La început nu știam mare lucru, însă am început să învăț treptat diferența dintre copywriting și content writing, apoi am început să studiez modul în care se discută cu un client — unde îl găsești, cum îl abordezi, ce vrea să audă de la tine, ce nu trebuie să spui sau când se face plata.
Nu mi-a plăcut multă vreme să scriu conținut pentru alți oameni pentru că subiectele, nișele sau industriile în care activau nu erau pentru mine. Nu mă atrăgeau. Dar niciodată, absolut niciodată nu am spus nu.
În 2014, spre exemplu, dormeam 5-6 ore pe noapte în zilele săptămânii, în condițiile în care mergeam la spital, începusem să pun bazele primei platforme educaționale cu Dragoș, fratele și partenerul meu de business, mergeam la sala de forță de patru ori pe săptămână și mă antrenam pentru două curse de anduranță (încă trei antrenamente pe săptămână), lucrând seara și noaptea. În plus, aveam o relație cu o femeie excepțională în care trebuia să investesc timp și atenție.
Apoi era partea de logistică. În primele luni când am început să lucrez la nivel „profesionist” împărțeam un laptop cu fratele meu și trebuia să îmi programez timpul în așa manieră încât să nu coincidă cu orele lui. Apoi nu aveam firmă, a trebuit să încasez banii prin firma unui prieten până să deschidem noi firma.
Sunt multe lucruri care nu mi-au plăcut.
Nu a fost simplu. A fost dureros și a trebuit să fac sacrificii. A trebuit să îndur.
Am strâns din dinți și am finanțat costurile de programare pentru noul business pe care îl lansasem cu banii câștigați lucrând în timpul meu liber. Am început să călătoresc, încet, în câte o țară nouă, profitând de bursele și oportunitățile de la facultate. Am tras de mine, deși nu mi-a plăcut întotdeauna situația în care eram.
Însă faptul că am „împins” în acea direcție, chiar dacă uneori soarele nu era pe cer, m-a învățat foarte multe lucruri valoroase. Din experiențele acelea mi-am luat primele lecții de business, tot atunci am învățat copywriting și tot atunci am înțeles cum funcționează afacerile în online — observând ce făceau clienții.
Știi cum un A.I. devine A.I.?
Inteligența artificială devine inteligență artificială prin input de informație. Prin efort și prin studiu. Deep Blue nu l-a învins în 1997 pe Garry Kasparov, cel mai bun șahist al generației noastre, doar știind regulile jocului. Nu, super-computerul creat de IBM a jucat singur contra lui zeci de milioane de partide ca să înțeleagă substraturile șahului.
Algoritmii rețelelor sociale au nevoie de activitate din partea utilizatorilor pentru a crea profile de personalitate și pentru a ne sugera știri, articole, produse și servicii potrivite.
Un alt exemplu — telefonul meu știe când mă urc dimineața în mașină pentru a merge la sala de forță, nu i-am spus eu. Îmi creează automat cea mai optimă rută pentru a ajunge la adresa unde tot singur a observat că merg în fiecare dimineață a săptămânii de lucru. Iar seara îmi sugerează ora de culcare și ora de trezire.
Tehnologia devine mai inteligentă pentru că are input din partea omului.
Dar omul? Omul funcționează în aceeași manieră. Încă de la naștere și pe parcursul copilăriei, mintea este ca un burete care absoarbe informație, o procesează și începe să formeze personalitatea viitorului adult. După perioada mai zbuciumată din adolescență, capătă și mai mult contur și noua ființă umană începe să guste viața așa cum e ea, ca o persoană independentă.
Cum? Prin input. Prin experiență după experiență, prin interacțiuni cu alți oameni, prin educație, prin observare și prin introspecție.
Orice experiență are valoare
Am cunoscut mulți oameni care își fac treaba doar pe jumătate. Am cunoscut mulți oameni cărora nu le place ceea ce fac la job. Am cunoscut mulți oameni care caută altceva și am cunoscut mulți oameni care renunță sau nici măcar nu încep un lucru — pentru că nu le place.
Așa cum „done is better than nothing”, orice experiență e mai bună ca zero experiență.
Problema noastră, în societate, e că cerem înainte să oferim.
Sugestia mea e următoarea.
Nu îți voi vorbi despre cum să schimbi jobul, ci despre o strategie contraintuitivă.
Caută să fii constant mai bun în ceea ce faci.
Setează-ți în minte să vezi chiar și lucrurile care nu te încântă ca fiind benefice. Continuă cu simplul gând că vrei să fii mai bun și absolut tot ceea ce faci devine input pe care îl vei tot rafina de-a lungul vieții.
Dacă nu îți poți schimba domeniul atât de ușor și nici nu îți place ceea ce faci, fă-ți treaba ca la carte. Chiar dacă e greu. Chiar dacă e dureros. Chiar dacă urăști să te trezești dimineața.
Poate cineva îți va observa eforturile și vei urca în ierarhia organizației. Poate vei dobândi abilități noi pe care le poți utiliza în altă parte până când vei fi capabil să pornești pe cont propriu. Poate că durerea te va transforma, și la propriu și la figurat.
Încă ceva… te-ai gândit că poate ceea ce faci nu îți place pentru că nu ești suficient de bun? Cum ar fi dacă ai fi cel mai bun din lume la șah? Sau la sprinturi pe 100 metri? Sau cel mai bun medic? Sau cel mai bun alpinist?
Cum ar fi?
Nu uita, victoria e dulce întotdeauna.
Nu ai cum să știi dacă îți place un lucru sau nu până când nu investești suficient timp și resurse. Nu ai cum, pentru că la început totul e greu.
Iar dacă nici când ești bun nu îți place și nu se aliniază cu principiile și valorile tale, schimbă direcția. Mișcă-te.
Însă vei merge mai departe cu experiență și abilități sub centură.