„Hai să adăugăm și grafice pentru statisticile utilizatorilor!” s-a auzit vocea fratelui meu care se postase brusc în tocul ușii dinspre dormitor. „Ce zici? Și mai am o chestie, plus sistemul de reparcurs greșelile de care ziceai tu” a continuat el. I-am răspuns afirmativ și ne-am continuat treaba în următoarele luni. Era finalul anului 2015, iar noi eram doi studenți la medicină care porniseră un business online într-un mod extrem de haotic și care perseverau. Nu știam ce înseamnă o afacere, nu știam principii de bază, nu știam ce înseamnă să lucrezi procedural și nu știam ce înseamnă abordarea procesuală. Doar începusem.
Uitându-mă în urmă, aproape că îmi vine să râd când realizez că habar nu aveam.
Nimic.
Amândoi știam doar medicină, dar aveam motivație și pasiune să învățăm.
Reflectând asupra evoluției noastre ca antreprenori, notez în continuare câteva idei extrase dintr-un studiu1 Rickles, D., Hawe, P., & Shiell, A. (2007). A simple guide to chaos and complexity. Journal of epidemiology and community health, 61(11), 933–937. https://doi.org/10.1136/jech.2006.054254[/efn_note] despre ce înseamnă diferitele tipuri de sisteme. Iar când mă refer la sisteme, mă refer la absolut orice organizație – fie că vorbim de o companie, un sistem de sănătate, piesele dintr-o mașină, un partid politic sau birocrația unei țari. Se aplică la orice.
Ia-ți puțin timp și citește cu răbdare, pentru că e un subiect ce trebuie rumegat bine dacă te interesează cu adevărat, fiind un fel de gimnastică mintală, un exercițiu de gândire.
Ce este un sistem?
Sistemul este pur și simplu numele dat unui obiect sau unei forme de organizare. Poate fi abstract sau concret, elementar sau mixt/compus, liniar sau neliniar, simplu sau complicat, complex sau haotic.
Sistemul complex
Este extrem de mixt, fiind construit dintr-un număr foarte mare de subunități care interacționează reciproc (care sunt, adesea, ele însele mixte/compuse) și ale căror interacțiuni repetate au ca rezultat un comportament colectiv bogat ce alimentează comportamentul părților individuale.
Cu alte cuvinte, componentele individuale, lucrând împreună în sistem, generează o valoare finală mai mare decât suma părților individuale.
Sistemul haotic
Poate avea foarte puține subunități care interacționează între ele, dar interacționează în așa fel încât să producă o dinamică foarte complicată. Comportamentul unui sistem haotic pare aleatoriu, dar este generat de procese simple și deloc aleatorii. Deși nu pare, complexitatea lui stă în evoluția dinamică (modul în care sistemul se schimbă în timp în funcție de numeroase iterații ale unor reguli foarte simple), mai degrabă decât sistemul în sine.
La fel ca sistemul complex, generează o valoare finală mai mare decât suma părților individuale.
Sistemul simplu
Are foarte puține părți și se comportă conform unor legi foarte simple. Este un sistem liniar care poate fi descompus în părțile sale și fiecare parte, luată separat și rezolvată, duce tot la valoarea finală.
Sistemul complicat
Poate avea și el foarte multe părți, dar joacă roluri funcționale specifice și este ghidat de reguli foarte simple, fiind tot un sistem liniar.
Dinamismul sistemelor
Pe scurt, sistemul complex poate supraviețui îndepărtării pieselor prin adaptarea la schimbare. Pentru a fi „reliable” (puternice, de încredere), alte sisteme trebuie să construiască redundanță în sistem (de exemplu, introducând mai multe copii ale aceleiași piese).
Un sistem de servicii medicale mare va fi în continuare puternic prin îndepărtarea unei singure asistente tocmai pentru că restul membrilor sistemului se vor adapta pentru a compensa. Cu toate acestea, adăugarea mai multor asistenți medicali nu face neapărat mai eficient sistemul. La polul opus, un aparat medical precum un computer tomograf, evident nu va supraviețui îndepărtării unei componente majore.
Sisteme liniare și neliniare
Sistemele complexe și haotice sunt ambele exemple de sisteme dinamice neliniare.
Un sistem liniar se caracterizează prin satisfacerea principiului suprapunerii. Principiul suprapunerii spune că dacă A și B sunt ambele soluții pentru un anumit sistem (moduri în care sistemul ar putea evolua sau funcționa), atunci la fel este și suma lor, adică A + B.
Asta implică faptul că un sistem liniar poate fi descompus în părțile sale și fiecare parte poate fi rezolvată separat pentru a construi soluția completă.
Pentru sistemul neliniar, acest lucru nu este posibil datorită apariției elementelor neliniare, adică a variabilelor.
Întregul de aici este mai mare decât suma părților sale.
Variabile
Orice sistem complex sau haotic are proprietăți care sunt reprezentate de variabile. Vorbim aici de cantități și numere care au o gamă de valori posibile, cum ar fi numărul de persoane dintr-o populație, tensiunea arterială a unei persoane, durata de timp dintre consultări, timpul de răspuns la un formular de plângere în cadrul unei companii, nivelul de vânzări lunare.
Valorile ce reprezintă variabilele unui sistem la un anumit moment dat descriu starea sistemului. O stare poate fi reprezentată de un punct într-un spațiu geometric, cu axe corespunzătoare variabilelor (de exemplu, un grafic xOy, ca în matematică).
Numărul de variabile definește dimensiunea și natura sistemului. Fiecare punct din spațiul unui grafic poate reprezenta natura în care sistemul ar putea fi la un moment dat, corespunzător unei atribuiri de valori particulare variabilelor la un moment dat.
Starea generală de sănătate a unei persoane, de exemplu, ar putea include valori pentru capacitatea pulmonară, ritmul cardiac, nivelul glucozei din sânge și așa mai departe. Toate ar fi putea fi reprezentate pe un grafic pentru a ilustra evoluția.
Predictibilitate
Lăsând teoria la o parte, cred cu tărie că este obligatoriu ca un sistem funcțional să ofere claritate și predictibilitate. Cu alte cuvinte, trebuie ca traiectoriile sale trecute și viitoare (adică toate punctele prin care a trecut și va trece) din starea sa inițială (prezentă) să poate fi expuse pe un grafic.
Spre exemplu, vânzările unei companii prin diferite canale trebuie să poată fi măsurate și expuse pe un grafic pentru a fi analizate. Ce se întâmplă în spate (sistemul de vânzare propriu-zis, cu toate compomentele sale) poate fi complex, complicat, haotic, simplu, iar aceea este o temă ulterioară a celor responsabili. Însă dacă un sistem este haotic, este puțin probabil să ofere cifre constante pe un grafic.
Haos vs. Complex
Un sistem dinamic nu este altceva decât un sistem a cărui stare (și variabile) evoluează în timp, făcând acest lucru conform unor reguli. Modul în care un sistem evoluează în timp depinde atât de acest set de reguli, cât și de condițiile sale inițiale – adică de starea sistemului la un anumit moment dat inițial. Suprapunând această stare inițială peste reguli se generează o soluție (o traiectorie ce poate fi ilustrată pe un grafic) care explică modul în care sistemul se poate schimba sau evolua în timp.
Haosul, așadar, poate fi definit ca schimbarea regulilor în timpul jocului, creând constant noi „condiții inițiale” și distrugând capacitatea de a avea predictibilitate (atât de necesară în atât de multe domenii) și de a avea stabilitate în calcule.
Concluzionând, un sistem haotic poate genera o valoare excepțională (pentru că suma întregului este mai mare ca suma părților), la fel ca un sistem complex.
Morala?
Atenție la sistemele de care ești responsabil.
Pentru că rezultatele bune, temporare pot masca un sistem haotic, nescalabil.
