În ficțiunea narativă există o strategie simplă pentru crearea poveștii. Se numește „structură în 3 acte”, cuprinzând expozițiunea, defășurarea acțiunii și deznodământul. Un procent covârșitor de cărți și filme sunt create după structura asta, fiind o tehnică ce angrenează mintea umană excepțional de bine.
În primul act al unei povești cu structură în trei acte sunt descrise personajele, relațiile dintre ele și lumea în care trăiesc. Spre finalul acestei părți cu rol de introducere are loc un incident dinamic care funcționează ca un catalizator și îl confruntă pe protagonist. Încercările de a gestiona incidentul duc la o a doua situație, mai dramatică, care acționează ca și intrigă. Se naște primul fir narativ misterios și semnalează următoarele:
- încheierea primului act
- aduce în prim plan faptul că viața protagonistului nu va mai fi la fel niciodată
- ridică întrebări care vor fi răspunse în punctul culminant al poveștii
În actul al doilea protagonistul este surprins căutând să rezolve problema inițiată de primul moment decisiv, doar pentru a se găsi în situații tot mai copleșitoare. Motivul pentru care personajul principal pare că nu poate rezolva problemele care tot apar este pentru că încă nu are abilitățile și cunoștințele necesare să gestioneze forțele antagonice cu care se confruntă.
Nu numai că trebuie să învețe abilități noi, dar trebuie să ajungă și la un nivel mai mare de conștientizare, totul pentru a înțelege mai bine provocarea pe care o are în față.
Însă protagonistul se transformă în timpul acesta, lucru numit „arc de personaj”. El reprezintă călătoria interioară sau transformarea unui personaj pe parcursul poveștii. Cu alte cuvinte, protagonistul începe ca un fel de persoană și se transformă treptat într-un alt fel de persoană ca răspuns la evoluția în schimbare a poveștii.
În tot procesul acesta, protagonistul nu evoluează singur, ci alături de mentori și co-protagoniști.
Al treilea act e deznodământul poveștii, cu toate sub-firele sale narative. Punctul culminant este scena sau secvența în care tensiunea acumulată în actele unu și doi explodează, răspunsurile la întrebările dramatice din introducere fiind dezvăluite aici.
La final, personajele sunt adesea transformate radical față de primul act.
Paralela cu viața
Într-un roman sau într-un film există mai multe momente în care protagonistul nu mai are cale de întoarcere, iar ele sunt oarecum progresive, fiecare creând un nivel tot mai profund de angajament.
Odată ce Neo ia pastila roșie în Matrix, nu se mai poate întoarce la vechea sa viață. Vechea lui realitate dispare, iar lumea sa este profund alterată.
Odată ce Harry Potter află că e vrăjitor, viața lui se transformă radical și nu va mai fi niciodată aceeași. Trebuie să continue călătoria spre Hogwarts și chiar și când se va întoarce înapoi acasă, el va fi transformat.
Unde vreau să ajung cu toate astea?
Atunci când vine vorba de transformarea personală, facem progres mai repede dacă ne aliniem în mod deliberat cu anumite momente din firele narative, momente care garantează că vor duce povestea mai departe.
Vorbim aici despre punctele în care nu mai există cale de întoarcere.
Mulți oameni rămân blocați la primul act pentru că rămân cu gândul la obiectivul final. Chiar dacă ținta e una foarte clară, acțiunea nu merge mai departe și nu declanșează acea reacție de evenimente care să îi pună în mișcare, pentru că nu ajung în momentul decisiv, cel fără cale de întoarcere.
Atunci când spui că îți păstrezi opțiunile deschise și explorezi constant, fără angajament într-o anumită direcție, rămâi blocat în primul act pentru că nu există catalizator. Dacă stai rigid în fața aventurii, în fața riscului și în fața schimbării, transformarea reală nu se produce.
Trăiești cumva în primul act al poveștii tale? Ți-ai pus vreodată întrebarea din unghiul ăsta?
Să presupunem că cineva caută un stil de viață independent, dar continuă să meargă la un job pe care îl detestă. Acela e primul act în cea mai pură formă. Pentru ca povestea să meargă mai departe, e nevoie ca ceva să perturbe sau să distrugă „status quo-ul”. E nevoie de un catalizator.
Întrebare de baraj: ce fac cei mai mulți oameni?
Așteaptă să apară un catalizator, ca prin magie, pentru a avansa povestea. Așteaptă să vină schimbarea din exterior, fără să ridice un deget. Chestia asta se întâmplă uneori în filme și în cărți, dar realitatea e cu totul alta.
Nu există nicio salvare din exterior în lumea în care trăim. Intriga nu se produce des pentru că cei mai mulți oameni trăiesc vieți confortabile, fără stres, prin alegerea lor personală. E un paradox să aștepți aventura atunci când fugi de ea.
Așadar, pentru cei mai mulți oameni nu există catalizatori, iar dacă vin, trebuie văzuți expliciți ca fiind oportunități de transformare, nu obstacole.
Nu trebuie să aștepți pentru a produce „catalizatorul”
Care e soluția, atunci? Aștepți în mod pasiv ca un fenomen catalizator să se întâmple sau cauți unul în mod activ?
Cum ar fi dacă ți-aș spune că poți crea tu catalizatorul?
Dacă vrei să îți avansezi povestea, primul pas este să „absolvi” primul act. Doar așa poți merge la al doilea act. Trebuie să lucrezi activ pentru a ajunge la punctul în care nu mai există cale de întoarcere. Vechea ta lume trebuie să moară și trebuie să accepți caracterul evident al acestui lucru. Nu poți trăi în două acte simultan.
Motivul e simplu. Continunând să gândești și să acționezi ca în primul act al poveștii, nu ești pregătit pentru al doilea act.
Indiferent că este vorba de job, relații, obiceiuri sau orice altceva, unele trebuie să înceteze dacă vrei să avansezi.
Când vine vorba de orice obiectiv în plan personal, concentrează-te pe a crește nivelul de angajament. Lucrează la a crea inevitabilitate în ceea ce privește acțiunea.
Spre exemplu, eu am absolvit primul act al poveștii (în firul narativ al carierei, dar cu implicații profunde în toate părțile identității mele) atunci când mi-am dat demisia de la spital. Aveam opțiunea să îmi mai iau un an de concediu fără plată, dar am ales să îmi „ard corăbiile” și să produc inevitabilitate în viața mea.
Am creat de unul singur un punct din care nu mai exista cale de întoarcere.
Să vedem… cum faci asta?
Trebuie să te îndrepți spre creștere, mister, sens și risc.
Da, e înfricoșător la început.
E teribil de inconfortabil și voi fi franc, nu e ușor deloc.
Actele doi și trei sunt mult mai riscante și mult mai periculoase ca actul unu. Primul act e confortabil, relaxant și îți oferă siguranță. Dar e și incredibil de plictisitor pe termen lung, oferind o viață fără prea multe provocări și, implicit, fără prea multe experiențe puternice, valoroase.
Cum să treci în actul doi
Într-un film tipic de 100 de minute, primul act are cam 25 minute, adică 25% din durata de timp. Dacă rămâi blocat la primul act, lași pe masă extrem de mult potențial neexplorat. Lași pe masă aventură, semnificație și transformare.
Da, e nevoie de curaj. Mult curaj. Iar uneori e nevoie să îți imaginezi cum va arăta viața ta la 80 de ani dacă vei rămâne în primul act. Asta te poate mișca.
Însă dacă vrei să trăiești cu adevărat va trebui să treci prin mai multe arcuri de poveste în timpul unei vieți, iar unele se pot suprapune. Uneori poți fi în primul act al unui anumit fir narativ al poveștii vieții tale, dar în al treilea act în alt narativ.
Ca oameni, jucăm multe roluri în societate. Purtăm mai multe pălării, pe rând.
Fiecare rol vine cu povestea lui. Fiecare vis și fiecare obiectiv vine cu povestea lui.
Toate acestea vin cu actele lor unice și punctele lor fără întoarcere.
Dacă nu vrei să ai regrete că ai petrecut prea mult timp fără să „absolvi”, fără să treci de primul act, acționează acum. Planifică-ți punctul din care nu mai există cale de întoarcere. Calculează momentul decisiv, află când schimbarea poate deveni inevitabilă. Cere mai mult curaj de la propria persoană. Nu mai aștepta să apară catalizatori în viața ta.
Creează-i tu.
Însă vreau să îți dau un pont aici, știu că e un subiect dificil. Dacă nu știi de unde să începi, ia-ți o notiță în minte cu următoarea propoziție.
Asumă-ți mai multă responsabilitate.
Responsabilitatea îți va cere transformare, altfel nu vei duce la capăt ceea ce ai început. Începe cu mai multă responsabilitate. Ajută. Implică-te. Lucrează mai mult. Învață mai mult. Ia-ți proiecte extra. Aleargă un maraton. Mută-te singur. Pornește un business. Depune mai mult efort.
Poate fi orice.
Nu mai aștepta să se întâmple lucruri.
Nu mai renunța în fața obstacolelor.
Perseverează.
Acceptă responsabilitate și apoi îmbrățișează provocările.
Asta te va duce în actul doi. Apoi în trei.
Și te va transforma fundamental pe parcurs.
